Acum după ce s-a terminat toată tevatura cu Școala de vară de la Tușnad Băi, unii rămânând fascinați de discursul premierului Ungariei, Viktor Orban, alții fiind indignați, putem trage niște concluzii în liniște, mai la rece. Dincolo de faptul că liderii maghiari (președintele, primul ministru, miniștrii de la Justiție, de la Finanțe, de Externe…) vin în Transilvania fără invitație de la omologii lor români și fără a respecta un protocol oficial, trebuie remarcată coerența a discursului lor politic.

Ca o paranteză, spre deosebire, de pildă, de vicepremierul „nostru” Kelemen Hunor care e mereu cu fundul în două luntrii. El îi întâmpină pe cei de mai sus fără mandat de la guvern, ci așa, ca pe niște neamuri venite la o cafea și un păhărel de palincă, lăsând să planeze confuzia. Și tot ca o dovadă de incoerență: vineri acceptă tacit poziția proeuropeană a guvernului României, iar sâmbătă trece munții în secuime și acceptă, tot tacit, discursul antieuropean al premierului maghiar.

Revenind la așa zisa școală de vară de la Tușnad, trebuie remarcat faptul că Victor Orban a rostit acolo un discurs aproape istoric, în sensul că omul n-a fost ipocrit, n-a învelit totul în limba de lemn care se practică pe la noi, a spus clar și la obiect care este poziția guvernului pe care-l conduce față de problemele naționale și globale. Iar la indignarea unora că nu era locul în Transilvania, răspunsul e simplu: partidul lui Orban a primit voturi consistente din Ardeal și el a vrut să le întoarcă atenția votanților din secuime. Și cum putea mai bine decât expunând naționalismul pentru care este ales mereu.

Iată: „Pentru a ne păstra ambițiile naționale, trebuie să rămânem uniți. Patria trebuie să rămână unită, iar Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpatic trebuie să rămână unite. Și această ambiție, dragi prieteni, este ceea ce ne alimentează, ceea ce ne conduce, este combustibilul nostru”.

Clar, nu? Dincolo de politica tolerantă a României în ceea ce privește minoritățile, guvernul maghiar continuă să agite problema națională. De remarcat detaliul că discursul a fost cu două zile înainte de 26 iulie când, în 1921, intra în vigoare Tratatul de la Trianon, rana neînchisă într-o sută de ani a maghiarilor.

Și încheiem cu dimensiunea rasistă a discursului lui Viktor Orban, contrar politicii Uniunii Europene din care Ungaria face totuși parte:

„Există o lume în care popoarele europene sunt amestecate cu oameni din afara Europei. Aceasta este o lume de rasă mixtă. Iar noi suntem noi, unde oamenii din Europa se amestecă unii cu alții: se mută, își iau locuri de muncă, se mută. Astfel, de exemplu, în Bazinul Carpatic, nu suntem de rasă mixtă, ci pur și simplu suntem un amestec de popoare care trăiesc în propriile noastre patrii europene. Iar atunci când stelele sunt potrivite și vremea este bună, aceste popoare se contopesc într-un fel de sos ungaro-panonimic, creând o nouă cultură europeană proprie. Pentru asta am luptat întotdeauna. Suntem dispuși să ne amestecăm unii cu alții, dar nu vrem să devenim o rasă mixtă”. Pentru această dimensiune, consilierul său principal timp de 20 de ani, Zsuzsa Hegedus, și-a dat demisia, reproșându-i „textul pur rasist, care i-ar fi plăcut chiar și lui Goebbels”.

Să revenim. De ce consider că discursul lui Victor Orban este unul istoric? Păi, omul a spus verde-n față că e naționalist neîmpăcat, că e rasist, că e antieuropean, în concluzie că reprezintă un pericol pentru zona noastră. După pericolul Puțin din proximitatea estică, avem de-a face și cu pericolul Orban din proximitatea vestică.

Sursa foto: Cotidianul