Eu cred că nu mai trebuie s-o lăudăm atâta pe jurnalista Emilia Șercan pentru demascarea hoților de doctorate din România. Pe cât de riscantă este meseria ei, pe atât de comodă e. Păi, are materie primă pentru șapte vieți, de lucru zece ore pe zi. Cauți un politician care a plagiat teza de doctorat? Opt-nouă din zece. Cam ăsta e procentul. Să tot dezvălui. Nu poate demasca Emilia Șercan atât cât pot politicienii doctoranzi să copieze. Lupta este inegală.

Sigur că eu exagerez când spun că vânătoarea de plagiatori e o meserie comodă. La hoții mai vechi e cât de cât dificil să descoperi sursa plagiatului. Dar, dacă-l „citești” pe politician din spațiul public, de la televizor sau de la întâlnirile cu alegătorii, unde e fraza și dezacordul, îți dai seama că  omul nu e doctor în sociologie, administrație sau strategie militară, ci și-a cumpărat teza la kilogram de la o fabrică de astea, de doctorate și-l poți acuza și fără să dezvălui sursa și nu vei păți nimic.

Să ne amintim cum, în momentul în care a izbucnit răsunătorul caz de plagiat al lui Victor Ponta, Elena Udrea a renunțat brusc la a-și lua doctoratul; urma doar ceremonia de susținere și masa la restaurantul de lux. Și mulți alții. Un primar de sector avea două doctorate și a renunțat la ele, recunoscând că sunt plagiate și că și le-a luat (citește cumpărat) pentru că așa era moda. George Călinescu spunea că, pentru a risipi orice suspiciune în privința originalității tezei de doctorat, îți poți alege o temă pentru care să te poți documenta în teren, nu neapărat la Biblioteca Academiei. Dar, „doctorii” noștri nu se documentează deloc, nu fac nici compilație, că tot ar fi ceva, ei cumpără de la niște salahori (studenți, șomeri etc.) niște lucrări plagiate în proporție de peste 75 la sută. Un doctor dintre aceștia, întrebat pe neașteptate la TV de titlul tezei sale de doctorat, sigur că nu l-ar ști.

Așadar, nu trebuie elogiată Emilia Șercan pentru meseria ei ingrată și comodă. Ar trebui lăudată dacă unul dintre plagiatori s-ar rușina și s-ar retrage din, cum să zic, demnitatea publică pe care o ocupă. A văzut cineva bujori în obrăjorii generalului Nicolae Ciucă de rușine că a fost dovedit plagiator? Aș, poate s-o fi înroșit de la vinul lui Isărescu la Ziua Forțelor Terestre. Și va sta general premier cât va vrea Iohannis din Dealul Cotrocenilor. Dar, ministrul Educației Sorin Câmpeanu care a primit donație, cu sau fără act notarial, capitole dintr-o lucrare a unui maestru? E supărat, e nervos, face reformă-harababură în învățământ, dar rușinat nu e neam!

Citim zilele astea în ziare că oameni sărmani, în pragul iernii, sunt prinși furând salam și pâine în supermarket, de foame. Ei bine, ei sunt duși imediat la mititica. Domnul general – hoț intelectual, vezi bine! –  guvernează țara. Și primește la salariu și pensie spor de doctorat.