Candidatul PDL pentru Parlament sustine ca are 100% sanse de câstig
SPAȚIU PUBLICITAR
Afacerile si faptul ca a avut rabdare sa mai creasca si sa acumuleze experienta l-au tinut pe Daniel Dragomir departe de prima linie a politicii, chiar daca a activat foarte multi ani in cadrul PD. Dar pentru ca si-a dorit foarte mult sa vada cu adevarat cum este politica, a profitat de sansa acordata si a acceptat propunerea de a candida pentru Senat, pe colegiul lasat liber de Mircea Cinteza. La o prima vedere, Dragomir pare a fi o persoana agreabila. Si la a doua vedere pare a fi la fel… Ne-a placut pentru ca nu o da inainte cu interesul cetateanului si alte exprimari devenite deja sablon. Ne-a placut si pentru ca este un tip volubil, deschis si care ne-a raspuns fara rezerve la intrebarile puse. Va lasam si pe dumneavoastra sa-l descoperiti, sa-l cunoasteti iar, daca va place, sa-i dati un like.
„Eu si contracandidatul meu, Iani Popa, avem ce sa ne impartasim reciproc”
Domnule Daniel Dragomir, cum a reactionat familia dumneavoastra atunci când a aflat ca vreti sa candidati pentru Parlament?
Initial nu a fost prea incântata pentru ca stia ca voi omori un timp care ii apartinea. Am purtat discutii pe tema aceasta, iar acum ma sustine 100%. Propunerea a fost foarte interesanta si, dupa 14 ani in PD, trebuia sa fac si eu ceva pentru a afla cu adevarat ce inseamna politica. In linia a doua, nu-ti poi face decât o idee prin prisma experientei altora, lucru care nu este tocmai edificator. Tocmai pentru ca nu am iesit in fata am fost o surpriza pentru multi, mai ales pentru mass-media.
Partenerii de afaceri, prietenii, ce au spus la aflarea vestii?
Chiar acum (n.r. vineri, 13 ianuarie) m-am despartit de Vali Visoiu si de Virgil Dumitru… La inceput au fost surprinsi, apoi au dat-o in gluma, iar acum discutam serios. Ma sustin si ei. Nu au declarat-o public, dar mi-au spus-o personal. Pentru partenerii de afaceri, pentru prietenii trebuie sa recunosc faptul ca a fost o surpriza.
Domnii Visoiu si Dumitru va vor sprijini si financiar, nu doar moral, in campanie?
In niciun caz. Costurile vor fi suportate numai de mine si nu le voi divulga niciodata. Nu le consider niste investitii. Singura investitie este in persoana mea. Nu merg pe premisa ca aceasta candidatura este o afacere cu amortisment. Daca doream asta, o faceam demult, nu imi era greu. Aveam 26 de ani când am intrat in PD. Pe atunci, partidul avea 4%… Dar nu am iesit in linia intâi nu pentru ca nu era loc – caci era loc pentru toata lumea – , ci pentru ca am considerat ca trebuie sa mai acumulez experienta. Si atunci, ca si acum, am prieteni peste tot, si in PSD si in PNL. Nu sunt un tip ranchiunos. Din contra, daca stau cu un pesedist sau cu un penelist de vorba, nu isc o cearta. Consider ca si el are ce invata de la mine, si eu am ce invata de la el. Din acest punct de vedere consider ca eu si contracandidatul meu, Iani Popa, avem ce sa ne impartasim reciproc.
Care credeti ca va fi adevarata batalie: Daniel Dragomir vs. Iani Popa sau PDL vs. USL?
Probabil ca va fi jumatate-jumatate.
„S-ar putea sa fiu o curiozitate pentru multi, mai ales pentru presa”
Cum va evaluati sansele, in procente?
Sansa mea? 100%. Daca am intrat intr-o lupta, nu am pierdut niciodata, ca atare voi iesi invingator si de data aceasta. In momentul in care mi s-a propus, nu a fost o decizie de dragul functiei sau a propunerii. M-am gândit serios. Daca nu credeam ca am sanse, nu intram in asa ceva.
Se spune ca vulnerabilitatea dumneavoastra ar fi lipsa de notorietate.
La inceput, la prima conferinta de presa la care am avut mari emotii, s-a pus intr-adevar problema notorietatii. Dar eu vin acum cu un exemplu: acum patru ani, pe acelasi colegiu pe care voi candida si eu, a iesit pe locul trei un om cu o notorietate pe care Argesul nu l-a avut niciodata ca si candidat: Florin Calinescu. Si a pierdut. Asadar, nu cred ca notorietatea este decisiva. Florin Calinescu si-a câstigat voturile numai pe munca lui, nu cred ca i-a adus PNL vreun vot. In cazul meu ma bazez pe forta partidului. In plus, s-ar putea sa fiu o curiozitate pentru multi, mai ales pentru presa. Sunt intrebari la care, spre exemplu, Iani Popa a raspuns demult, nu mai are multe de dezvaluit.
„In comune primarii dicteaza, dar am niste relatii pe care sper sa le am si peste zece ani”
Primarii de comune ce spun, va sprijina?
Am discutat cu toti primarii, mai putin cu cel de la Mosoaia. El ma stie, pentru ca stau acolo si am avut tangente cu primaria. In ceea ce-l priveste pe Bebe Ivan, primarul din Babana, stiti ca a facut declaratii ca ma sustine…
Dar Ducele de Albota?
Cu Ducele am stat personal de vorba cu prilejul impartirii unor cadouri…
Este primarul unei localitati mari…
Da, dar la fel este si Bradu… Ne compensam, plecam de la zero-zero. Intr-adevar, in comune primarii dicteaza, dar am niste relatii pe care sper sa le am si peste zece ani. Pe Ion Dumitru nu l-am cunoscut ieri. Având firma de cadastru am colaborat… Daca ne intâlnim, sigur nu ne ocolim…
Spuneati in prima dumneavoastra conferinta de presa ca nu ati avut niciodata afaceri cu statul. De ce nu? E vreo problema?
Nu am stiut sa fac afaceri cu statul. Sincer, in momentul in care lucrezi cu statul trebuie sa te slugarnicesti la anumiti oameni pusi politic… Exista un ritual specific… Am fost o firma privata de la inceput, orientat din capul locului catre cetatean.
„Merita sa faci asta o data in viata!”
Povestiti-ne, in mare, despre afacerile derulate pâna in prezent.
Prima afacere a constat in evaluari imobiliare si am lucrat doar cu banci. A urmat apoi afacerea de cea mai mare amploare, cea a montarii de apometre. E posibil sa fi montat si la dumneavoastra… Aveam treaba numai cu cetateanul, nu cu statul. Pe cetatean a trebuit sa-l conving. Piata era virgina atunci, aveam coada pe o luna de zile. Instalatorii lucrau de nu mai stiau de ei. Apoi au intrat foarte multe firme si piata a devenit suprasaturata. Asta e o meteahna a argeseanului, copiaza tot. De aceea, ori faci o afacere scumpa, sa nu-si permita sa te mai copieze, ori… mergi cu afacerea cât ai exclusivitate pe piata. Eu plateam toti instalatorii, iar alte firmulite practicau munca la negru din plin, asa ca am lucrat in acest domeniu atât timp cât a fost rentabil. Apoi am vrut sa ma reprofilez pe energie termica. Dar nu pe centralele termice, cu care vor fi mari probleme când vor iesi din garantie, ci pe contoare de energie termica. Avantajul era ca se montau in afara apartamentului. La acest moment, când se opreste caldura ca nu a platit unul, se opreste la toata scara. Daca se punea de la inceput contorul acesta, se oprea individual. Dar nu s-a vrut sa se implementeze acest sistem, caci daca se dorea, Termoficarea nu mai acumula atâtea datorii. Ca atare, am renuntat la o posibila afacere in aceasta zona si m-am dezvoltat catre zona de cadastru si topografie. Inevitabil, lucrând cu terenuri, am facut si afaceri imobiliare. De construit, mai putin. A fost o afacere a momentului si m-am felicitat la final ca nu m-a prins criza cu terenuri multe. Multi au fost prinsi si nu le este prea bine.
Cu achizitionarea Hotelului Euro cum au stat lucrurile?
Am achizitionat Hotelul Euro anul trecut, dar nu stiu daca a fost o afacere buna. Am vândut tot din interior, acum este gol. Primul proiect a fost sa amenajez acolo spatii pentru cabinete medicale, cu zona comuna de receptie, cu zona de sterilizare si sa scot profit din inchirierea acelor spatii. Nu am gasit, insa, un partener din zona medicala, cu care sa ma sfatuiesc in ceea ce priveste amenajarea corespunzatoare. Apoi m-am gândit sa fac un bloc de locuinte. Tocmai când gândeam si arhitectural cum va arata proiectul, a venit propunerea candidaturii la Parlament, care imi manânca 12 ore pe zi. Dar merita sa faci asta o data in viata! Daca iti cheltui proprii bani nu-ti pare rau, ca nu esti dator la altul. Acum, hotelul sta in stand-by. Ma incurca, ce-i drept, la impozite, ca l-am cumparat pe persoana fizica si se considera a fi a treia locuinta.
Spuneati ca va evaluati cu 100% sanse de câstig. Care este asul din mâneca?
Faptul ca sunt un om corect, iar oamenii au nevoie de corectitudine.
Se impaca bine politica si corectitudinea?
Nu prea… dar in orice este un inceput, la fel cum exista si exceptii.