Am primit un comentariu extrem de interesant la unul dintre articolele postate pe site, motiv pentru care am considerat de cuviinta sa-l publicam integral. Este un comentariu semnat „Eufrosin” si care oglindeste extrem de fidel starea de fapt a societatii zilelor noastre. In timp ce clasa politica se joaca de-a „uite premierul, nu e premierul”, romanului de rand i-a cam ajuns cutitul la os. Nu mai poate fi pacalit nici cu Elodia, nici cu divertisment ieftin, nici cu promisiuni de guvernari performante… Dar sa-l lasam pe cititorul nostru sa va exprime mai bine sentimentul pe care-l incearca, la acest moment, milioane de romani!
„Frati Romani! Au trecut 18 ani, de cand speranta de schimbare in bine, pe care o nutream cu totii, a fost inselata. Din timp in timp, ne-am incolonat frumos la urnele de vot, pentru a-i alege pe cei ale caror promisiuni ne hraneau inca dorinta de mai bine. S-a perindat la conducerea tarii intregul alfabet de partide, dar promisiunile lor s-au dovedit a fi mincinoase, iar declaratiile politicienilor, pura demagogie.
SPAȚIU PUBLICITAR
In 1989, lucrurile pareau minunate: – Scapasem de tiranul comunist si de acolitii sai de prim rang. – Datoriile externe ale tarii erau platite, iar Romania era un stat creditor. – Baza industriala era foarte dezvoltata, chiar daca solicita modernizare. – Agricultura si zootehnia puteau asigura suficienta hrana pentru toti, prin eliminarea sau reducerea exporturilor. – Somajul era aproape inexistent. – Romania beneficia de simpatia intregii lumi. – Entuziasmul nostru era gata sa faca minuni, canalizat in bine. Cu ce ne-a fost rasplatita speranta de catre cei pe care i-am ales, e greu de crezut, chiar si acum, cand incepem sa intelegem.
1 – Tara a fost jefuita de avutiile sale – industrii grele si usoare, infrastructura agricola, mine si centrale, furnizori de gaze si curent electric, pana si flota de pescuit oceanic a Romaniei, au fost toate instrainate, la preturi de nimic, fie unora din afara, fie clicii de securisti care a preluat fraiele economiei tarii, manand-o spre dezastru. Ce nu au preluat ei, s-a instrainat, iar restul a fost vandut unor nemernici, care-au profitat din plin si rapid, casand fabrici intregi la fier vechi si punand muncitorii pe drumuri. Ca urmare, din luna in luna, incalzirea, curentul si mancarea devin tot mai scumpe, in timp ce profiturile patronilor si salariile angajatilor agentiilor guvernamentale ce le „supravegheaza”, ating sume revoltatoare. Muncitorii care castigau un salariu decent, fie au plecat in strainatate, daca varsta le permitea, fie lucreaza pe mai nimic la „patron”, fie s-au pensionat, traind la limita saraciei.
2 – Politicienii de profesie care s-au erijat in conducatori ai tarii, n-au facut altceva dacat sa-si foloseasca pozitiile, pentru a facilita jaful, in mod direct sau indirect, sau in cel mai bun caz, sa doarma, in timpul sedintelor. Astfel, indiferent de clica aflata la putere, lucrurile au mers din rau, in mai rau, leul a fost devalorizat prin furt de catre clasa conducatoare, care a profitat din greu ca sa cumpere proprietati reale, cu bani obtinuti fraudulos din afaceri gen Caritas, la preturile de ieri, in timp ce oamenii de rand si-au pierdut apartamentele, iar economiile lor au fost devalizate, astfel efectuandu-se un transfer urias de bogatie de la clasa de mijloc, catre caracatita securista ale carei tentacule au cuprins intreaga tara. In cautarea unui trai decent, romanii au fost nevoiti sa plece din tara, lasand in urma sotii, copii si bunici, familii rupte si destine triste, situatie care convine de minune guvernantilor, caci cu cat mai multi plecati in afara, cu atat mai slaba este presiunea asupra lor, pentru o schimbare adevarata. Intre timp, cu banii munciti din greu, Romanii de-abia isi mai cumpara un apartament in propria lor tara. Am devenit si noi sclavii indatorati pe viata, ai unor banci straine si puse pe capatuiala.
3 – Justitia corupta pana in maduva, nu face decat sa calce peste cetateanul de rand, a carui sudoare este risipita de avocati, fara ca sa-i aduca si castig de cauza. Pensionarul care de foame si fura mancare din magazin este pedepsit aspru, soferul amendat abuziv nu are niciun recurs real, iar omul expropriat din casa lui de vechiul regim, a imbatranit asteptand sa i se faca dreptate. Aceeasi justite, ii lasa in deplina libertate pe marii jefuitori ai avutiei nationale, pe criminalii care au furat miliarde in valuta forte si pe copiii lor, atunci cand in goana limuzinei de lux, ucid pe cate unul dinte noi, cei de rand.
4 – Statul jupoaie pur si simplu pielea de pe noi, prin taxele oneroase pe care le platim, la ora actuala, cele mai ridicate din Europa. Fiecare institutie a statului poate impune taxe fara ca acestea sa fie legiferate, aducandu-ne in jalnica situatie de a avea de platit peste 600 de taxe in total. Inca ne mai aplecam de mijloc la ghisee pentru a fi repeziti de un birocrat plictisit, inca mai stam la cozi interminabile ca sa platim facturile, inca mai suntem tratati cu dispret si batjocura de catre cei ale caror salarii le platim din banii nostri. Toate astea sunt absolut inacceptabile, dar noi mai rabdam.
5 – Intre timp, ministrii si functionarii aceluiasi stat au intors privirea in alta parte, sau mai rau, au colaborat activ, la distrugerea invatamantului si a sistemului medical, ambele aflate in plin colaps. In ce tara s-a mai auzit ca pacientii sa-si aduca de acasa bandajele si sa trebuiasca sa dea plicul cu bani pentru a fi bagati in seama, pe cand liceele si facultatile produc pe banda absolventi care au dificultati ducand la bun sfarsit o fraza? Cum e posibil ca scolile primare sa fi devenit oaze ale traficantilor de droguri, iar copiii nostri sa fie batuti si chiar violati in locuri in care ar trebui sa fie in siguranta? De ce sunt incurajati cei mai buni ingineri si doctori sa emigreze in tari straine, cand la noi este atata nevoie de ei? De ce ii toleram pe nemernicii care perpetuaza si permit toate relele astea, ca mai apoi sa alegem altii ca si ei, pentru noi batjocuri si tradari?
6 – Cei investiti cu pazirea integritatii si avutiei nationale, nu fac decat sa-si incaseze salariile grase, sau se imbogatesc imens profitand de informatiile la care au acces, ocupand toate posturile cheie din economia nationala, in vreme ce tara este destramata fie fizic de catre miscari iredentiste pentru autonomie, fie spiritual, prin atacarea pe orice cai a credintei, traditiilor si culturii noastre. Cine le da lor consemnul ca sa ii urmareasca, spioneze si hartuiasca cei care se opun distrugerii tarii, pe cand cei care-o distrug, sunt lasati in liniste si buna pace? Cum e posibil ca sfintele icoane si religia in scoli sa devina obiecte de atac intr-o tara crestinata acum 2000 de ani de insusi Sf. Apostol Andrei, iar pornografia sa devina„arta”, subventionata de contribuabili, prin Institutul Cultural Roman? Cum ne-am lasat antrenati sa acceptam gunoiul ce se revarsa din televizor in camerele noastre, in timp ce noi ne credem informati si amuzati? De cand au devenit „diversitatea”, drepturile speciale pentru perversii sexuali si toleranta pentru excrocii alogeni, mai importante decat apararea scumpelor noastre traditii? Plange tara rupta-n doua, iar lor le pasa daca ne conformam politicului corect impus dinafara? Ce fel de monstri au acaparat pozitiile din care isi permit sa improaste cu noroi, in tot ce-avem noi mai sfant?
Cand ne vom trezi odata sa punem mana pe lopata si sa facem curatenia atat de necesara in ograda noastra cea mare – cand vom alunga sobolanii care arunca cu gunoi, din varfurile pe care s-au cocotat, cand vom curata balegarul afara unde apartine, cand vom inlocui gramezile de mizerie cu rasaduri de flori?
Voi incheia cu aceasta analogie: Cum sa ne asteptam ca balta mizerabila sa se transforme intr-un elesteu limpede si curat, atata vreme cat aceeasi pesti amortiti, permit acelorasi broaste raioase sa ii convinga ca mocirla rau mirositoare si algele putrede sunt bune pentru ei? Desteapta-te, Romane!"
