Dincolo de calitatea de om de teatru, Mircea Diaconu mai are o pasiune: ii place sa scrie. Si scrie bine! Pentru ca este si senator de Arges, a ales sa se adreseze muscelenilor sai si in scris, prin intermediul ziarului bilunar ,,Timpul muscelenilor”, un ziar in care semneaza alaturi de editorialisti de valoare ai Campulungului si pe care ii puteti citi inclusiv online, descarcand de AICI publicatia. Va redam, mai jos, ultimul editorial al lui Mircea Diaconu, in speranta sa va deschidem apetitul pentru a citi mai mult!
Scrisoare catre ai mei
Eh!
Asa cum teoria e alta decat practica, teoreticienii sunt altii decat practicienii; a scrie numai pe genunchi nu inseamna neaparat ati mazgalii pantalonii. Revenind la mine, tot muncind de dimineata pana seara nu mai pot intelege ce mi se intampla. Caci incercand eu sa traiesc integru profesional in cea mai importanta parte a vietii mele – ma refer la cea trecuta, bineinteles – am ajuns sa-mi incalc tot mai des principiile.
Surpriza mea este insa alta: in multe randuri, tocmai calcandu-mi principiile am ajuns finalmente la satisfactii reale, ceea ce, recunoasteti, nu e usor de suportat. Sigur, primul gand a fost ca principiile integritatii mele vor trebui revizuite. Al doilea, ca revizuindu-le, ce mi-ar mai ramane, asa ca m-am consolat in sfanta relativitate a lucrurilor si fenomenelor, cea care ne linisteste in atatea randuri. Rau e doar ca mi-e teama sa mai ies pe strada sau sa ma dau jos din masina, ca odata apare cineva si-mi pune intrebarea incuietoare:
– De ce nu mai prea joci, maestre?
– Ba nu, joc de ma rup, ii raspund eu fiind in clipa aceea in tramvai si neavind unde sa fug.
– Eh! Imi spune el, si coboara din tramvai, varandu-mi in mana o gutuie…
Un timp m-am tot framantat, apoi am observat ca de la acelasi timp am inceput sa raspund cu ,,Eh!”, la aproape tot ce sunt intrebat. Asa ca de azi inainte ,Eh!” voi raspunde oricui ma va intreba de ce filmele noastre nu-i prea plac, de ce noi actorii nu prea avem rolurile asteptate desi jucam de ne rupem, de ce trec anii, de ce am ajuns sa
ne bucuram, si nu de putine ori sa ne felicitam sincer, pentru biete spectacolase de carton sau filme gemand de explicatii si justificari ale ideii centrale, nelasand-o sa decurga, curata si purificatoare, fara efort.
Si-n acest unic timp eu voi manca gutui si voi spune: ,,Eh!”
Mircea Diaconu