Planul Național de Reziliență și Redresare (PNRR) a fost gândit ca o soluție de ieșire din criza sanitară postCOVID și criza economică abătută peste toată Uniunea Europeană. Din cele aproape o sută de miliarde de euro pe care ar urma să le primească România, până la urmă vor veni un sfert. Și tot va fi bine, dacă vor fi folosite judicios și cum trebuie.
Dar, dincolo de ordonanțe peste ordonanțe care încearcă să reglementeze folosirea lor, brambureala de la noi este mare. O primă măsură este aceea că li s-au mărit salariile cu 50 la sută celor din Ministerul Fondurilor Europene, cică pentru că atrag și repartizează aceste fonduri, ca și cum nu asta ar fi în fișa postului lor. Apoi, se arată la orizont aberațiile cheltuirii banilor de la Comisia Europeană după modelul Elena Udrea.
Să ne amintim cum după declanșarea crizei economice din 2008-2009, când Băsescu a tăiat dintr-o condei salariile și a desființat sedii de poliție și a închis spitale, pentru a face economie și a trece criza, Elena Udrea, metresa de partid și de stat, domnea peste un munte de miliarde de euro și împărțea în dreapta și-n stânga, după criterii de ea știute. Rezultatele pernicioase se văd și acum. Parcuri pe izlazuri, între sate, în care nu se plimbă nici îndrăgostiți și nici pensionari, parcuri în care pasc vacile, iar gâștele înoată în lacurile artificiale, iar caprele se zbenguie pe băncile vopsite în roșu; apoi, săli uriașe de conferințe internaționale pe coclauri (v. pe cele dintre Râmnicu Vâlcea și Călimănești, care, până la urmă au devenit restaurante de nunți și botezuri); centre de informații turistice închise de la inaugurare și până acum,fără personal și fără obiect de activitate (unul se află la intrarea în Merișani).
Ei bine, după modelul acesta sunt semne că se vor cheltui mulți bani din PNNR. Iată unul concret și de tot hazul. O comună de munte, cu nume predestinat – Bătrâna, are 80 de locuitori, 95 la sută dintre aceștia având peste 60 de ani. Comuna are drumuri de pământ, nici nu e electrificată toată, dar va construi cu fonduri din PNNR 30 de kilometri de pistă de biciclete. Primarul zice că trebuie s-o facă deși recunoaște că n-are cine-o folosi, dar …să nu se piardă banii alocați: 1,3 milioane de lei. Probabil că încă mai sunt asemenea aberații și când se vor declanșa cu adevărat lucrările de investiții vor fi nenumărate astfel de lucrări de dragul lucrărilor.
Săptămâna trecută, pe scena Teatrului Al. Davila din Pitești, conducerea Consiliului Județean Argeș a apărut la costum și cravată, ca la nuntă, și a anunțat că Argeșul a primit cele mai mari sume din istorie pentru transport și sănătate. Rezultatele nu se văd. Se pun plombe pătrate, rotunde, dreptunghiulare pe ici-pe colo și se mai asfaltează câte o uliță prin comunele de deal și munte. Când vorbea domnul nostru Mânzână de aceste sume, între Tigveni și Ciofrângeni, cinci muncitori cu o camionetă mică luau asfalt fierbinte, îl puneau prin gropile drumului și-l bătătoreau cu lopata. Curată reziliență și redresare! Altfel, cei din conducerea Consiliului Județean au fost inspirați în alegerea locației: teatrul. Unde se poate juca o comedie, fie ea și a investițiilor, dacă nu pe scenă?