Cum progresul științific e tot mai accelerat, meserii și profesiuni au dispărut și încă pier din nomenclator ca și cum n-au fost vreodată. Nu prea mai e nevoie de curelar, cizmar, geamgiu, pantofar sau tăbăcar. Grație digitalizării societății, au apărut ocupații noi: PR, programator, administrator de sistem, hacker etc., dar și postacul. Cum trăim dintr-o campanie în alta, de la campanie electorală, la una de vânzări, la alta de vaccinări, de promovări de produse ș.a., fără postac nu se poate.
Postacul are un grad mediu de inteligență, în schimb, n-are mamă, n-are tată, cum se zice, e născut din mariajul unchiului marketing și a mătușii management. Cum banul n-are miros, postacul nu stă să aleagă domeniul în care trebuie să încarce pe rețele mesaje otrăvite. Banul n-are miros, e adevărat, dar emanațiile lui put rău de tot.
Chiar dacă inteligența lui e peste medie, el are subiect unic de abordare, cel pentru care e plătit. El este mercenar, nu are convingeri, e creator de mesaje, mai inspirate sau insipide și mecanice. E un fel de agent de influență&turnător de la vechea Securitate, numai că aceia lucrau în condiții de conspirativitate, postacul lucrează la vedere, îl poți recunoaște, oricâte pseudonime și-ar lua, pentru că e un căuzaș zelos și nu pune nicio nuanță în ceea ce transmite 24 de ore din 24. Certitudinile „angajatorului” sunt și certitudinile lui. E un fel de aplaudac de pe vremuri care era plasat strategic în primele rânduri de scaune să dea tonul la aplauze la momentul oportun, la momentul oportunist, vorba lui Marin Sorescu.
Chiar și când servește cauze cât de cât oneste, postacul tot odios e. Dar, cel mai odios este în această perioadă postacul putinist. El vede – la ordin – în Putin un mare erou al zilelor noastre, un om de bine, un patriot, un creștin care face donații la Muntele Athos și transmite tuturor această … certitudine.
Și dacă Putin ar invada întreaga planetă și ar ucide un miliard de oameni și ar distruge clădiri, biserici, muzee, postacul – pentru bănuțul lui – l-ar susține până-n pânzele albe. Pentru că, se scuză el, mănâncă și el o pâine. Da, mănâncă o pâine, dar e una otrăvită și mânjită cu mult rahat.
