Scindarea USRPLUS a deschis, la partaj, și o cutie a Pandorei. Partidul lui Barna&Cioloș a încercat să legalizeze așa-numita pușculiță de partid. În sensul că, parlamentarii și europarlamentarii erau obligați, prin statut, să dea 10 la sută din salariu la partid. Cei cinci europarlamentari care s-au supărat și-au plecat să facă altă formațiune au „uitat” să achite zeciuiala pe ultimele luni (zeci de mii de euro) și cei rămași le bat obrazul a „Rușine!” Dar, ce să vezi, sesizat de împricinați, Serviciul Juridic al Parlamentului European răspunde că zeciuiala asta nu doar că e imorală, dar e și ilegală.
De pușculița de partid se vorbește dintotdeauna pe la colțuri, dar abia la partajul de la divorțul din USR se dau întrucâtva cărțile pe față. Parlamentarii au legalizat banii de partid care se alocă din bugetul de stat partidelor parlamentare, tocmai pentru a justifica cheltuielile. Acești bani sunt contabilizați și decontați la centimă, că vine Curtea de Conturi. Ceea ce nu înseamnă că pușculița de partid, adică obiceiul pământului, banii negri au dispărut ca prin farmec. Trezorierul și cu doi-trei lideri de partid gospodăresc banii ăștia între ei, precum popii banii de la cutia milei și pe cei de la racla Sfintei Paraschiva. Păi, deputatul nostru de Argeș de ce e internat la Colibași? Nu pentru că era trezorier de partid și băga mâna în hazna până la cot?
Și cu toate că au un exemplu de ce se poate întâmpla, PSD Argeș a instituit, recent, oprirea de la sursă a zeciuielii de partid. Aleșilor și numiților locali și județeni li se rețin banii direct din salariu, după ce aceștia au semnat o cerere cu mânuța lor. 10% este procentul care li se oprește din salariu sau indemnizație, exact cât șpaga care se ia, de obicei, la o licitație.
La liberalii din Argeș, parte din șpaga pentru care Cristian Libertatu, fostul șef al OPC Argeș, a făcut pușcărie, ajungea și la partid. Șpaga multora a ajuns pe acolo, că din ce era să huzurească unii lideri care figurau ca șomeri sau ca angajați cu salariul minim pe economie.
Să ne amintim cum cu vreo 10 ani în urmă, DNA l-a prins în flagrant pe directorul Direcției Silvice cu vreo 20 000 de lei în fișet, iar el a declarat că-i strânsese și el de la pădurari și urma să-i ducă în aceeași zi la partid. Și apoi, cum ne închipuim noi că toți directorii de descentralizate sunt numiți acolo pentru că au studiat la Harvard și scot țara din criză cu mințile lor ascuțite? Sau, alt caz notoriu. Ciobanul național Gigi Becali a fost pus pe loc eligibil o dată la Camera Deputaților sau, încă o dată, la Europarlamentare doar pentru că are echipă de fotbal și dă tare din gură pe la televiziuni? Adică, fără să verse câte ceva în pușculița de partid? Întrebări retorice, desigur.
Alt exemplu detaliat în anchetele de presă din dosarul penal al doamnei ministru Monica Iacob Ritzi. Un om de afaceri din Argeș a sponsorizat generos PD-ul în campania electorală promițându-i-se un post de secretar de stat. Cum partidul nu și-a onorat promisiunea, omul și-a cerut banii înapoi. Sarcina de partid i-a revenit ministresei de la Sport și Turism care a achiziționat aparatură electronică de la respectivul cu preț de patru ori mai mari decât erau în magazin. E unul din capetele de acuzare.
Sau clienții de partid și de stat care fac donații în campania electorală, iar după alegeri și-i recuperează înzecit din lucrări de mântuială câștigate dinainte de licitații. Concluzia? Pușculița de partid a fost, este și va fi cât va ține democrația de pe Dâmbovița.