1,5K
Aparent, fierb la foc mic o revizuire a Constitutiei, un referendum anuntat de presedintele Basescu si o regionalizare despre care mai nimeni din afara cercului restrans de interese nu are o idee clara si asupra careia s-a asternut o tacere mai mult decat suspecta pentru un astfel de proiect.
Mai avem o coabitare din care, la intervale periodice, mai razbate cate o mai mica sau mai mare lupta intre Palatul Victoria si Palatul Cotroceni.
Mai este un raport de tara care se anunta la fel, daca nu si mai dezastruos, avem datorii de tara pe care nu le putem onora, un buget colapsat, interpretari asupra independentei Justititiei, trei posibile referendumuri care costa si doua mari campanii care vor costa si mai mult.
Peste toate, este vacanta, timp in care, aparent, politicienii s-ar odihni in liniste si pace, unii cetateni ar pleca si ei pe unde pot si altii ar urmari stiri insignifiante prezentate drept breaking-news.
Se stie ca perioadele acestea care creeaza iluzia nimicului ofera cel mai fecund teren pentru jocurile de culise.
Vine toamna. Oficial, perioada de munca si agitatie in care vor curge marile stiri si, in acelasi timp, ca se doreste sau nu, se va devoala si marea provocare, mascata acum de o importanta relativa.
Dincolo de Constitutie, referendumuri, alegeri europarlamentare si de potentialii candidati la presedintie vehiculati de pe acum, se afla miza, pastrata cu sacralitate de catre ambele tabere politice. Surpriza anului 2014, adevarata realitate dincolo de perdelele de fum create in ultimii aproape doi ani. Iar aceasta mare provocare consta in regionalizare, acul de macaz catre evenimentul cel mai important al ultimilor 25 ani. Urmatorul presedinte al Romaniei.
Cei avizati stiu ca puterea vine din teritoriu, iar impartirea acestuia in sfere de putere politica si mai ales financiara este vitala. Daca ura a reprezentat motorul principal, alimentat si realimentat o data la patru ani, monopolul zonal i-a oferit intotdeauna combustibilul. Din acest punct de vedere, regionalizarea aceasta mascata de Constitutie si referendumuri este apoteoza, deopotriva, pentru USL, a se citi PSD, dar si pentru Traian Basescu.
In acest moment, PSD, desi a obtinut puterea, se afla in plina criza financiara. In mod evident, si-a adjudecat zone importante si oameni care detin toate resursele, de la cele economice, pana la cele umane. Totusi, in acest ocean preponderent rosu, supravietuiesc cu succes oaze pe care sta scris Traian Basescu si pe care le guverneaza oameni mult prea influenti pentru a fi inlaturati, cumparati sau convinsi sa devina ‚aliati’ PSD.
O parghie vitala pe care o detine Traian Basescu ce nu a uitat nicio secunda, timp de 9 ani, ca puterea teritoriala este cheia pe care, acum, in contratimp, incearca sa si-o adjudece PSD-ul. Acesta nu are ani de zile la dispozitie, iar daca vrea puterea absoluta trebuie sa detina final controlul zonal ce nu se poate face altfel decat prin regionalizare. Cea care poate fi visul cel mai frumos sau cel mai negru cosmar, din nou, pentru ambele tabere politice. Nimeni altele decat puterea reprezentata de catre PSD si cea reprezentata de catre Traian Basescu, care, in special, a avut tot timpul in vedere variantele de criza si care franeaza acum, cel putin printr-un referendum ce nu vizeaza nici Parlamentul si nici Constitutia, folosita pe post de paravan.
Oricum ai privi regionalizarea, totul duce la puterea incununata prin castigatorul alegerilor prezidentiale de la anul.
Sunt sigura ca pentru acest moment, PSD-ul are cativa oameni pregatiti, si poate ne va oferi din acest punct de vedere si o surpriza, insa, ar fi o greseala sa mizeze pe aceeasi oameni cu o imagine arhicunoscuta si dezavantajoasa. In acelasi timp, ar fi dificil si in scurt sa aduca in prim-plan un om cu totul nou, fie el barbat sau femeie, dar, niciodata, nu se stie. Cert este ca, prea siguri pe ei, ar fi, iar, o mare greseala sa joace doar in functie de regionalizarea ca singurul lor atuu si pentru care nu au decat un singur an. Fie ca aceasta se va produce sau nu, o alta greseala, ar fi sa considere suficienta puterea de acum pentru a castiga si prezidentialele.
Pe de alta parte, Traian Basescu joaca si va juca in continuare in functie de cum va reusi sau nu sa se produca preluarea totala a monopolului teritorial. Daca el va avea loc in favoarea PSD-ului, ii va trebui un adevarat campion, din nou, barbat sau femeie, cu care sa poata castiga batalia vietii sale politice si nu numai. In caz contrar, va miza pe doi sau trei candidati, bine implantati in diverse grupari cu care va juca aceasta miza finala. Oricum ar fi, variantele lui par mult mai bogate fata de cele ale taberei opuse.
Sa nu uitam un amanunt esential. Castigatorul alegerilor prezidentiale va fi si omul agreat din afara. Un alt ‚teritoriu’ care se disputa acum prin vizite, declaratii si jocuri nevazute.
In orice caz, drumul regionalizarii Romaniei duce la cel al presedintelui. Batalia care va declara si castigatorul razboiului ultimilor ani.
P.S. Sa fie, oare, observatiile de ultima ora ale Comisiei de la Venetia asupra modificarilor aduse Constitutiei un semn ca ‚teritoriul extern’ are periculos de multe oaze ce stralucesc sub soarele puterii actualului presedinte al Romaniei si ca anul PSD-ului s-a scurs deja?