Guvernanții sunt, ca să începem cu o concluzie, needucați și needucabili. De 33 de ani, guvernele sunt, unul după altul, mai slabe și mai neperformante și mai de tot râsul. Niciunul nu învață nimic de la cel precedent. De 33 de ani, o turmă de guvernanți e tot mai slăbănoagă și tot mai proastă, păscând buimacă pe câmpiile țării.
Ei, dar să trecem la concret. Cu trei-patru ani în urmă, vicepremierul Raluca Dolly Turcan, ministru al Muncii, plângea pe umărul pensionarilor care erau paria societății, niște necăjiți, umiliți și obidiți de Dostoievski etc. Dar, nu mișca un pai pentru îmbunătățirea situației lor. În culmea ipocriziei, ea angaja încă o mie de trântori la Casele județene de pensii să digitalizeze dosarele, că de aci câștiga oarece baba Frosa din comuna Aref să-și cumpere o pâine și un kilogram de cartofi în plus. Raluca Turcan a căzut cloșcă din postul ei cel mare, dar viitorii guvernanți n-au înțeles nimic.
Iată, la puțini ani, vine vicepremierul guvernului României (totuși) Kelemen Hunor (intelectual subțire și poet talentat, dar șovin aproape declarat) și mărturisește cu totul pertinent: „Nu poţi să dai pentru un profesor care intră după facultate în şcoală 2.800-2.900-3.000 de lei. Cum să stea ăla, într-o comunitate mai mică, în faţa poliţistului care are 7-8.000 de lei?” Și: „Nu trăim în România educată. Sper că copiii mei şi nepoţii mei vor trăi într-o România şi mai educată. Dar acest proiect, această viziune despre o Românie educată, dacă vom reuşi să punem în aplicare, cel puţin pentru 12 ani de zile va fi în derulare”. Corect. Iată că și de la Palatul Victoria lucrurile se văd exact ca și din cartierul Războieni din Pitești.
Dar, încă o dată: Kelemen Hunor nu este profesorul Ion Popescu din Pitești, trăind pe proprie piele umilința evocată mai sus și plângându-se la o bere pe terasă și la o televiziune locală. Dl. lider al UDMR este vicepremierul României (totuși). Să facă propuneri și să-și impună un proiect de de lege, de HG, de ordonanță. Valeriu Stoica așa a făcut când a impus pensiile speciale pentru magistrați, n-a ieșit la televiziune să le plângă pe umăr judecătorilor.
Altfel, Kelemen Hunor este un ipocrit și un demagog; să mă ierte pentru aceste eufemisme, că altele nu găsesc. Ideile lui de mai sus sunt absolut excelente. România este clar needucată, dar va fi needucabilă pentru mulți ani, tot mai needucabilă în condițiile salariilor profesorilor sub cele ale agenților de poliție. Iar România riscă să devină o uniune de triburi precum în acest
Post Scriptum: Am asistat ieri la o scenă memorabilă într-o farmacie din Pitești. În fața mea la ghișeu erau două doamne brunete rău, ca să respectăm corectitudinea politică. Farmacista le completa o rețetă. „Anul nașterii?” o întreabă pe cea tânără. „Nu știu! răspunde aceasta, că n-am fost la școală și nu știu carte”. Merge în stradă să-l întrebe pe bulibașă, dar nici acesta nu știe. Dar, mama fetei e făloasă: „Eu știu când m-am născut: în 1967.” „Atunci, zice farmacista, poate știi și când ai născut-o pe ea”. „Ei, asta nu mai știu”.
