Pragmatismul în România a luat aspectele cele mai feroce, ale egoismului dus la extrem, ale descurcărelii și jafului național cu forme legale. Aici e locul unde lumea e scindată până la ultima celulă. Unii fură, jefuiesc, se scaldă în lux pentru că pot. Ceilalți se uită la televizor în timp ce le ghiorăie mațele și le plâng copiii că n-au mâine cu ce se încălța să meargă la școală, dar continuă să se uite prostiți la televizor. Și la televizor ce văd? Că ăia, primii, plâng cu lacrimi de crocodil pe umărul celor din urmă. E o tragicomedie ipocrită de Oscar!
Ori pe unde o dăm, ajungem la imaginea celebră lansată în anii ‘70 de Marin Preda: o haită de câini vrea să mănânce un cal mort dintr-un ogaș, dar nu știe de unde să-l apuce. După multă tevatură, până un câine mai solid și mai flămând reușește să facă o breșă în pielea groasă a calului. Apoi, cei mai tari sfâșie calul ca pe nimic și hăpăie carnea, iar ăia slabi rămân la urmă să lingă oasele. E ceea ce se întâmplă în România anului 2022.
De un an de zile, politicieni și jurnaliști veniți din pușcărie făcută pe motive de corupție, alții „scăpătați” (dar cu milioane de euro la teșcherea), alții în curs de căpătuire, în complicitate cu televiziunile avide după rating, fac de un an simulări de creștere a pensiilor. Judecătorii și procurorii, în activitate sau pensionari, nu se uită. Ei văd telenovele cu miliardari din Mexic și SUA. Pentru ei nu se fac simulări. Ei au bani să cumpere insule din Mediterana. Că unii sunt atât de zgârciți și de proști (știu cazuri) că nu merg nici la Eforie Sud, nu discutăm. Din patru în patru ani, vine câte un Rareș Bogdan în campanie electorală și le taie pensiile speciale; din gură. Că altfel, ei stau liniștiți. Pâinea și cuțitul sunt la ei. Ei contestă în justiție, ei judecă.
Dar, la televizorul cu simulările lui Petrișor Peiu și Hadăr nu se uită nici majoritatea bugetarilor. Parlamentul a hotărât scurt creșterea propriilor salarii și ale primilor oameni din stat, apoi ale primarilor, care desigur scot populimea la vot și câștigă procente importante în alegeri. Iar, la rândul lor, primarii măresc salariile subalternilor când vor ei, că o lege a Liei Olguța Vasilescu le permite. Acum câteva zile, tăvălugul a pornit. Primarul (mă rog, primărița!) Sibiului, demna urmașă a (ne)demnului Iohannis, a dat o hotărâre de Consiliu Local ca salariile celor din primărie să crească brusc cu 15 la sută. Hotărârea va trece săptămâna asta ca prin brânza de Sibiu, pentru că și consilierii iau indemnizație procent din salariul primarului, viceprimarului etc. Astfel, un director din primărie ar avea un salariu de 13 476 de lei, iar secretarul primăriei – 16 640.
Asta e: bugetari de lux și muncitori de sacrificiu. La privat, 90 la sută lucrează, dar lucrează efectiv, pe salariul minim. În primării, funcționarii plimbă hârtii pe multe salarii minime.
Trăiască democrația și capitalismul de cumetrie, cu nașii în guvern și-n parlament și cu finii la primărie!
