Inaintea alegerilor prezidentiale din acest an, Societatea Rationalista Romana (SocRat) incearca sa ii ajute pe alegatori sa ia o decizie informata, cu ajutorul Ghidului alegatorului rational. Politicienii pot incerca sa manipuleze si sa se foloseasca de trucuri pentru a obtine mai multe voturi si cea mai buna solutie pentru a-i opri este un electorat care le intelege strategia. Acest ghid se concentreaza pe incercarile de manipulare a electoratului, cum ar fi ”pomana” electorala, inducerea fricii sau atacul la persoana. Cu cat aceste metode de manipulare sunt mai usor recunoscute de catre alegatori, cu atat ne putem apropia mai mult de un proces electoral corect, bazat pe calitatile reale ale candidatilor. Mai jos va vom prezenta cateva dintre tehnicile de manipulare, caci ele sunt mult mai multe. Insa intrebarea de 1000 de puncte este… ONG-ul asta… rationalist, carui politician serveste?
Tipuri de manipulare
Pentru a discuta despre manipulare trebuite mai intai sa clarificam tipul de manipulare folosita. In contextul politic, avem diferite strategii prin care candidatul X devine singura solutie pentru problemele tarii. Una din tintele campaniilor electorale este stimularea bazei electorale pentru a veni la vot. Nu toti cei care se inscriu in campania electorala au convingerea ca vor castiga alegerile, in fapt majoritatea stiu exact cam cat de populare sunt ideile sau programele lor.
Dar numarul de voturi obtinute in turul 1 al alegerilor este util pentru un politician abil. In cazul in care acesta face parte dintr-un partid, poate negocia sustinerea sa electorala pentru o pozitie mai puternica a partidului in cadrul guvernului, aprobarea anumitor legi sau reglementari, sustinere in cadrul altor initiative etc.
Un candidat independent poate negocia un scor bun electoral pentru a obtine o pozitie politica sau, in anumite cazuri, poate ridica in atentia viitorului presedinte o anumita propunere legislativa. Astfel, una din tehnicile de manipulare folosite este oferirea de sustinere unui candidat din turul 2 sub pretextul ”raului cel mai mic” sau unei alinieri de ideologii. In fapt, negocierea a fost incununata de succes si astfel candidatul isi incheie partea lui din acord.
Aceste negocieri nu sunt ilegale si nici imorale, fac parte din jocul politic si sunt parte a oricarui sistem electoral. Dar tineti minte ca nu trebuie sa urmati recomandarile celui pe care l-ati votat in turul 1, puteti decide din nou pe baza analizarii candidatilor ramasi. Aceste fiind spuse, haideti sa ne uitam la cateva dintre metodele pe care politicienii le folosesc pentru a-si creste cota electorala.
“Pomana” electorala
Una din cele mai criticate metode de a asigura sustinere populara este oferirea de cadouri. Desi a fost condamnata inca de la inceputul alegerilor libere in Romania, iar eficacitatea cadourilor este discutabila din punct de vedere al impactului electoral, pomana este, cu siguranta, este cea mai comuna metoda de a te asigura ca numele candidatului este in fiecare casa.
De la pixuri la tricouri si de la pungi cu faina la bani in plic, partidele si-au folosit resursele pentru a atrage cel putin interesul daca nu votul celor tentati de aceste cadouri. Cum nici un cadou nu se da fara un pliant cu numele si ideile candidatului, speranta este ca, in acest fel, alegatorul se va simti obligat sa intoarca ”favoarea” si sa il voteze pe candidat sau macar sa atraga atentia alegatorului intr-un mod mai eficient.
Un alt mod de a oferi cadouri electoratului este cel de oferire de bani prin masuri legislative. Unele nedreptati financiare care au afectat populatia ani intregi sunt brusc reparate in timpul campaniei electorale, pentru ca este posibil ca beneficiarii masurilor reparatorii sa recompenseze partidul care i-a ajutat printr-un vot.
Alte metode includ cresterea pensiilor sau promisiunea cresterii pensiilor. Intr-o societate imbatranita si saracita de populatia activa, electoratul de peste 60 de ani reprezinta o masa electorala importanta.
Inducerea fricii
Deseori, singurul mod de a te lupta cu un adversar redutabil este sa iti orientezi bagajul de propaganda catre punctele lui slabe. Daca acel candidat este parte a unui partid cu probleme in justitie, discursul se va concentra pe aceste probleme sugerand ca si candidatul insusi are probleme legale sau ii sustine pe cei acuzati.
Daca un candidat nu a ocupat pozitii importante inainte de a intra in cursa electorala pentru presedintie,se va mentiona intens lipsa acestuia de experienta in ”politica mare” sugerand ca aceasta lipsuri il fac complet nepregatit si dispus la gafe enorme.
In alte cazuri se sugereaza ca un candidat va face un rau specific unei anumite parti a populatiei. Pliante cu ”vor creste taxele”, ”vor scadea pensiile”, ”benzina se va scumpi”, ”intretinerea va fi mai scumpa” sunt comune si folosite des ca si metoda de atac, in ciuda faptului ca, asa cum am detaliat mai sus, presedintele nu este responsabil de programul de guvernare.
Asocierile pozitive de imagine
Politicienii folosesc des asocieri pozitive de imagine pentru a genera o reactie din partea publicului. Cele mai simple dintre aceste asocieri au loc in cadrul evenimentelor publice. Pentru un politician este important sa fie vazut langa celebritati, presedinti, lideri de opinie, ierarhi ai bisericilor. Aceste asocieri sunt apoi folosite in campania electorala pentru a caracteriza politicianul ca pe o persoana populara prin meritele proprii, pe care acele persoane celebre il sustin de bunavoie si cu maxima incredere. Este de fapt, pentru ambele parti, un apel la autoritate. Politicianul va folosi imaginile cu el strangand mana sau stand in apropierea unei alte persoane celebre ca si dovada a calitatilor sale pe principiul ”priviti cate persoane celebre cunosc si ce incredere au in mine”. In acelasi timp, celebritatea respectiva va folosi apropierea de politician pentru a-si intari propria pozitie sociala sau profesionala.
Un exemplu simplu este reprezentat de prezenta candidatilor (si politicienilor in general) in biserici cu ocazia unor sarbatori religioase. Desi nimeni nu le pune la indoiala credinta sincera, politicienii reusesc sa fie mereu acolo unde sunt si camerele de luat vederi.
De multe ori prezenta politicianului este exploatata mai departe de fetele bisericesti care nu rateaza ocazia de a oferi cadouri sau a cere favoruri financiare pentru lacasul de cult.
O alta metoda de a manipulare este asocierea cu anumiti cantareti populari sau chiar actori. Prezenta acestora pe scena intareste imaginea candidatului prin simplul fapt ca un cantaret a devenit popular pe baza capacitatii lui de a se face placut unui numar mare de oameni. Acesta ”imprumuta” o parte din carisma sa politicianului in schimbul unui onorariu.
In cabina de vot, tineti minte ca oricat de multe persoane s-ar asocia cu candidatul in schimbul unei sume de bani, niciunul dintre acestia nu il vor face mai capabil in rolul sau efectiv. Votati capacitatea candidatului de a fi bun presedinte, nu capacitatea lui de a se inconjura de persoane celebre.
Sloganul
Sloganul electoral este cea mai vizibila parte a campaniei electorale. Desi doar o mica parte din alegatori se vor intalni fata in fata cu candidatul, sloganul este gandit pentru a ”vinde” candidatul in absenta. Daca sloganul este bine gandit acesta va indeplini multiple roluri:
►Va descrie imaginea pe care candidatul vrea sa o proiecteze.
►Va structura pozitia politica a candidatului si va unifica electoratul care se identifica cu acest mesaj.
►Va separa candidatul de toti adversarii (impreuna cu imaginile folosite si culorile alese).
In acest fel sloganul produce o imagine a candidatului care de fapt se contureaza in mare parte doar in imaginatia alegatorului. Culorile, logo-ul, sloganul, poza precum si aparitiile media ale candidatului trebuie sa fie sincronizate pentru a intari efectul.
Nu uitati ca imaginea pe care candidatul incearca sa o vanda si adevarata sa capacitate de a indeplini functia sunt doua lucruri complet separate.
Atacul la persoana
Atacul la persoana este una din metodele prin care politicienii inteleg sa provoace pierderi de imagine, fie ele si temporare, unui adversar. Desi, de obicei, cu toti fac apel la o campanie ”curata”, intotdeauna exista cateva personaje care sunt dispuse sa arunce cu noroi.
De la insulte simpliste precum ”n-are experienta”, la definirea adversarului ca nepotrivit pentru ca e prea inalt si nu se apleaca gratios sa discute cu batranele, atacul la persoana rareori functioneaza in modul intentionat.
In fapt, atacul la persoana arata ca cel atacat are prea putine probleme politice sau lipsuri in discurs, astfel incat singurul culoar disponibil este cel al insultei directe.
Dezbaterea electorala
Primul lucru pe care trebuie sa il stiti despre dezbaterile electorale este ca sunt aranjate. Nu aranjate in sensul ca orice se spune este deja prestabilit, dar aranjate pentru a ii permite fiecarui candidat sa isi puna in valoare temele principale. Intrebarile moderatorului sunt de obicei votate de catre fiecare partid cu un candidat in joc, iar echipa de experti ce inconjoara candidatul are ca si fisa a postului tocmai limitarea ocaziilor in care acesta se poate face de ras.
Inainte de dezbatere, organizatorul duce tratative complexe cu fiecare partid pentru a se asigura ca acestia vor respecta regulile agreate. De asemenea, organizatorul doreste sa aiba o anumita independenta (ca de exemplu o intrebare secreta), dar chiar si aceasta intrebare secreta poate fi limitata, prin negociere, la doar cateva teme: politica externa, politica fiscala sau o intrebare personala.
In cadrul dezbaterii candidatii vor folosi diverse trucuri retorice pentru a se pozitiona favorabil pentru electorat, pentru a atinge puncte sensibile ale adversarului sau pentru a isi explica programul si modul in care il vor indeplini.
De asemenea dezbaterea reprezinta de multe ori singurul moment in care, candidatii pot discuta relativ liber despre temele principale ale mandatului pe care vor sa il obtina. Din acest motiv, cel mai important aspect ce trebuie urmarit in cadrul unei dezbateri este numarul de raspunsuri clare si simple date unor intrebari la fel de clare si simple.
Evitarea raspunsului
Experienta unui politician este cu atat mai mare cu cat el evita cat mai abil sa raspunda concret unei intrebari inchise de tip ”da sau nu?”. Exista multiple motive pentru care un candidat poate dori sa nu raspunda simplist unei intrebari de acest fel. Uneori, raspunsul necesita clarificari. Alteori insa, este doar o tehnica de manipulare.
De cele mai multe ori insa, politicianul stie ca daca reuseste sa lege frazele suficient de bine, majoritatea privitorilor vor uita care a fost intrebarea originala si se vor lasa purtati de linia discursului sau. Un politician abil nu va uita sa isi intareasca mesajul principal ori de cate ori primeste un drept la replica astfel incat, orice ar fi fost intrebat el revine tot la ideile principale ale discursului la care este sensibil electoratul sau sau cel pe care incearca sa il mobilizeze.
Evitarea raspunsului este insa si cea mai simpla metoda de a detecta manipularea politica. Acordand atentie suficienta discursului candidatului puteti observa momentul in care nu mai stie sau nu vrea sa dea raspunsul corect la intrebarea pusa si incepe sa foloseasca ”limba de lemn”. Va reusi in acest fel sa vorbeasca suficient de mult incat sa se termine timpul alocat, dar atentia intregii audiente a fost de multa vreme distrasa si concentrata pe ceea ce incearca politicianul sa transmita.
O alta metoda de evitare a raspunsului este transformarea intrebarii intr-o alta intrebare de obicei adresata adversarului politic.
Cand vedeti astfel de tehnici de manipulare urmariti discursul cu atentie, dar notati daca un candidat a raspuns intrebarii initiale.
