România s-a aliniat și ea la trendul european: se poartă naționalismul și suveranismul. Se poartă discursul antieuropean și speach-urile în care politicienii își rup cămașa de pe ei de mila producătorului autohton. Se poartă costumul tradițional cu orice prilej, ca un barometru fidel al dragostei de țară. Dacă mai îți pui și o sarică în cârcă, deja te afli la next level de patriotism – patriotismul înflăcărat sau patriotismul cu spume la gură.

Până mai acum ceva ani, doar oamenii lui George Simion și câțiva rătăciți serveau la tot felul de acțiuni pe bază de Avram Iancu, de strămoși, de martiri, de hramuri de biserică. Astăzi, când partidele realizează câți daci liberi sunt printre noi (liberi și revoltați după atâția ani de impotență politică), au început să se agite, care mai de care, pentru un plus de simpatie electorală.

Cel mai versat și cu experiență, PSD s-a insinuat mai pe la toate acțiunile pe bază de patriotism și-și joacă bine cartea. E conștient de faptul că AUR își va da în petec cu mirele George Simion și că celelalte partide pe bază de Dragnea sau Codrin nu au nicio șansă. Ca atare, e nevoie de un partid puternic și serios care să ia în spinare și acest surplus patriotic.

Nu e de mirare de ce membrii PSD sunt mai degrabă prin biserici decât prin Parlament și mai degrabă în ii decât în blugi. Instituțiile pe care le conduc prin membrii de partid nu văd decât costume populare în fața ochilor, decât olărit și urzit, deși cultura nu se rezumă la atât.

E cool să fii patriot în zilele astea. Chiar și liberalii au primit ordin pe unitate să bage și ei, din când în când, câte o postare pe bază de ,,țărișoara noastră”.

Cu ceva vreme înainte de a părăsi partidul cu coada între picioare, dat afară de membrii sătui de manevrele și aranjamentele lui financiar-politice, Ludovic Orban cotise destul de serios PNL-ul spre zona patriotică. ,,PNL are și <Național> în denumire!” argumenta acesta.

Ce s-a întâmplat week-end-ul acesta la Țebea nu a fost decât un concurs de ipocrizie de la capăt la coadă. Pentru unii dintre noi, patriotismul se măsoară în fapte bune, în rezultate, nu în defilări, nu în discursuri chioare, nu în kilometri de steaguri în urma cărora au rămas doar gunoaie și praf.