Cu o lună în urmă și, respectiv, cu două săptămâni, în spațiul public au fost rostite două discursuri-eveniment. Au fost întoarse pe toate fețele timp de două-trei zile la cald și apoi abandonate. Cred că merită să revenim asupra lor și din altă perspectivă. Discursurile au fost rostite de doi membri ai așa-zisului grup de la Cluj, și în spațiul transilvan: Andrei Marga la Albă Iulia și cel al lui Eduard Hellvig la Universitatea Babeș-Bolyai de la Cluj.
Referindu-se la războiul din Ucraina, Andrei Marga s-a arătat a fi prorus, scandalizând cu poziția sa, chiar noi scriind aici critic despre afirmațiile lui. Dar, calați pe aceste afirmații, n-am observat și dimensiunea naționalistă a filozofului de la Cluj, întorcând discursul în favoarea României care ar trebui să-și recupereze teritoriile din Ucraina, iar statul actual să ajute și copiii români, nu doar pe cei refugiați din Ucraina.
Cum spuneam, cu două săptămâni în urmă, directorul SRI, Eduard Hellvig a citit un cuvânt la deschiderea anului universitar la Cluj. Citit, la rece, cap-coadă, discursul pare a fi unul pur electoral. Omul se prezintă, cu nașterea, copilăria, evoluția, ca să treacă apoi surprinzător la idei naționaliste și suveraniste: „Una din provocările prezentului se referă la discuția despre identitate. Despre cine suntem, ca oameni dar și ca popor, și despre cât de mândri suntem în legătură cu identitatea noastră.
/…/Creșteți deja într-o societate în care se construiește o teză falsă, a unei dispute artificiale între identitatea națională și cea europeană sau globală. Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale”. Și: „În această lume, naționalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci și un tip de instinct pe care să-l aibă și cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții. De aceea, cred că sprijinul pentru democrație poate coexista cu atașamentul față de valori tradiționale, religie, elemente de identitate națională. Trăim într-o comunitate care și-a câștigat prin sacrificii extreme, timp de sute de ani, dreptul de a avea o țară proprie, o limbă, o graniță, un steag”. Și o observație. Mă îndoiesc că șeful principalului serviciu de informații din România a ținut acest discurs fără știrea lui Iohannis, fără binecuvântarea lui. Ceea ce naște legitima întrebare: Nu cumva în laboratoare se pregătește un președinte suveranist? Discursul de mai sus putea fi rostit nu doar în fața unui amfiteatru de studenți, dar chiar într-o piață înțesată cu 100 000 de oameni.
Românii par a aștepta un președinte naționalist, suveranist, unul serios, aplicat, nu pe George Simion sau pe Diana Șoșoacă, aceștia dând semne că-l vor urma pe Dan Diaconescu în uitare.
