Astăzi a debutat Evaluarea Națională, examenul pe care îl susțin absolvenții clasei a opta și în baza căruia vor fi admiși în învățământul liceal. Peste o săptămână va fi în plină desfășurare etapa de examene scrise a Bacalaureatului, în baza căruia se va face admiterea în majoritatea facultăților din țară. În majoritatea sutelor de facultăți pentru că România e țara cu cele mai multe instituții de învățământ superior pe cap de locuitor, în curând chiar mai multe facultăți decât locuitori probabil.
Niciunul dintre cele două examene, Evaluarea Națională și Bacaluareatul, nu are relevanța pe care ar trebui să o aibă. Niciunul dintre cele două examene nu evaluează cu adevărat nivelul cunoștințelor elevilor, nu evidențiază aptitudinile individuale ale acestora și nu stârnește sub nicio formă competitivitatea între ei. Cu alte cuvinte au devenit două examene banale, fără nicio miză semnificativă, pe care să le ia toată lumea cu notă de trecere.. Paradoxul este acela că deși sunt făcute să le ia toată lumea, nu le ia toată lumea cu notă de trecere, iar în cazul Bacalaureatului sunt tot mai puțini cei care catadicsesc să-l mai susțină.
Dezastrul școlii și al învățământului românesc are o explicație simplă și pornește din sistemul universitar. Dintr-o ramură dedicată elitelor și conectată direct la spiritul academic, învățământul superior autohton a devenit o afacere grotescă, cilentelară, apendice corupției din politică și administrație. Prea puține universități și facultăți românești mai fac performanță și cercetare, de regulă tot cele tradiționale, restul sunt doar SRL-uri ale unor și altora. Apărute în număr necontrolat după 1990 acestea nu fac altceva decât să scoată pe bandă rulantă licențiați și doctori în orice, dar nu pe criterii meritocratice, ci pe bani. Nu sunt decât fiefuri ale unor baroni locali și centrali care s-au trezit peste noapte din tractoriști, lăcătuși ori electricieni, mari universitari de provincie. Astfel, țara s-a umplut de dascăli analfabeți funcționali care au ajuns prin împământenitul sistem al pilelor, relațiilor și cunoștințelor să predea la toate nivelele de la cel primar, la cel liceal. Pentru acești indivizi, programele școlare au fost înfoiate cu tot felul de materii care nu oferă nimic elevilor, ci doar salarii frumoase, de bugetari, absolvenților de facultăți anonime. Cu astfel de indivizi, de joasă calitate, la catedră nu mai e deloc de mirare că absolvenții claselor a opta și a douăsprezecea se prezintă an de an tot mai nepregătiți la niște examene care și-așa sunt prost gândite și prost organizate.
Cu siguranță nu copiii sau nu doar copiii sunt vinovați de lipsa proprie de performanță școlară. Mai vinovați ca ei sunt cei care perpetuează un învățământ bazat pe bani, corupție și clientelism în detrimentul unei școli performante. Din păcate și cei care ar trebui să reformeze școala românească sunt tot produsul clientelismului și corupției și sunt lipsiți astfel de capacitatea de a înțelege nevoile învățământului nostru, ale copiilor noștri și, implicit, ale societății noastre. Singura șansă a acestei țări nu stă în actualii decidenți, ci în capacitatea familiilor de a le spune copiilor că trebuie să se instruiască, să devină performanți oriunde în lume apoi să se întoarcă și să încerce să schimbe lucrurile aici. Până la urmă, Bulgaria și Moldova nu sunt chiar așa departe de noi pentru a avea exemple demne de urmat.