Odată cu apropierea iernii, parcă știrile economice și politice de la noi și mai ales dinspre Uniunea Europeană din care cu înaltă mândrie patriotică facem parte, zic, aceste știri parcă nu-ți mai zboară pe la urechi ca un țânțar de care scapi instantaneu. E de observat că ideile politice, economice, sociale ale celor de la Comisia Europeană și ale celor din cancelariile occidentale sunt pernicioase și seamănă izbitor cu ale lui Ceaușescu de la sfârșitul anilor 80: să facem economie drastică la curent electric, la gaz, la apă. Să ne mulțumim cu 19 grade în casă, să mai punem o haină pe noi, să scoatem din priză unele din aparatele electrocasnice, să drămuim apa caldă, să nu facem duș toată ziua bună ziua… Cei care am mai trăit asta suntem deja înfiorați.

Unii dintre noi, de la o anumită vârstă în sus, avem o senzație de deja vu. Păi, pentru ideile astea ale lui Ceaușescu și a celorlalți lideri din lagărul sovietic occidentalii au pus umărul în 1989 și au împins în viroagă socialismul cu „binefacerile” lui și cu tot cu aspirația lui de a deveni visul de aur al omenirii. Și acum ce fac? Păi, soluțiile astea le știe și lelea Paraschiva, octogenara cu patru clase din Prundu, fără să fie comisar european cu salariu de 20 000 de euro pe lună. N-ai gaz la bucătărie, nu gătești și nu te încălzești. Mănânci parizer cu muștar și tragi apa; mă rog, dacă e apă la baie. În naivitatea noastră, credeam că la Bruxelles, reprezentanții a peste 500 de milioane de europeni, mari oameni politici și mari specialiști, au soluții cu care să treacă o iarnă, dar vedem că ne aduc în România de acum 40 de ani.

Nu uit cozile la alimente pe zăpadă, pe viscol și mai și plecam acasă cu punga goală. Dar cozile de 10 ore la butelii de aragaz? Doamnele mai în vârstă își amintesc desigur cum găteau după miezul nopții, că doar atunci era cât de cât presiune la gaz cât să fiarbă apa din oală. La ora 19,00 se oprea instantaneu curentul electric în case și pe stradă, care revenea la 21,00. Doar întreprinderile socialiste aveau electricitate continuu. Oamenii stăteau încotoșmănați în apartamentele lor de beton înghețat, dar și la teatru sau la cinema.

Ne amintim și o întâmplare tragică. Poetul Grigore Hagiu a lăsat aragazul deschis peste noapte să aibă cât de cât căldură. Între timp, gazul s-a oprit, peste câteva ore a repornit și el și soția au murit asfixiați. Multe asemenea cazuri s-au petrecut într-un anonimat perfect și criminal.

Acesta este tabloul dureros al epocii de aur în care domneau cei trei F: foame, frig, frică. Măsurile care ne vin dinspre Bruxelles de acest tablou înghețat, plin de promoroacă, ne amintesc. Să ne rugăm de-o iarnă mai blândă și de luminarea minților reprezentanților de frunte ai Uniunii Europene.