Ca să înțelegi România care votează așa cum este ea, România aceea încremenită în proiect și pentru care timpul stă în loc trebuie să mergi la un bâlci. Unul de Sfântă Mărie, spre exemplu, că e Argeșul plin de târguri dedicate acestei sărbători.
L-am ales pe cel de la Uda, o localitate care, în pofida numelui, numai… udă nu este, ci plină de praf. Drumul până la bâlci, un adevărat macadam plin de gropi, este străjuit de zeci de case părăsite. Oamenii nu și-au mai găsit un rost prin această zonă și au plecat pe capete. Case bătrânești stau să se dărâme, acoperite de colbul pe care mașinile îl saltă în drumul lor.
SPAȚIU PUBLICITAR
Undeva pe stânga, un proprietar și-a împrejmuit câteva hectare de pășune cu gard electric, ca să nu mai intre toate dobitoacele pe tarlaua sa. Pe islazul din dreapta, neîngrădit, un văcar doarme la umbra unui copac, cu jumatea de țuică în brațe, în timp ce treizeci-patruzeci de vaci pasc molcome iarba pudrată cu praful fin ce plutește peste tot în aer.
Zona din apropierea bâlciului este plină de mașini, tractoare și căruțe. Mașini ultimul răcnet stau bot în bot cu ultimele hârburi de Dacia. Drum strâmt, oameni înjurându-se în încercarea de a găsi un loc de parcare. Prima impresie încă de la primul pas este că te-ai întors în timp. Știi flanelele alea cu care se îmbrăca tac'to mare atunci când mergea în vizită? Dar capoatele bunicii? Dintr-alea găsești la primele tarabe, la loc de cinste, printre pantaloni military, pijamale, basmale, chiloți tanga și șosete. Tuciuri, ibrice, carice, cazane pentru țuică, mușamale, găleți, lanterne, rulete, zdrobitoare de usturoi, încuietori, iale, becuri, site pentru mașini de tocat, suporturi pentru hrana găinilor, lănțișoare, brățări, ștrampi cu model, mii de flecuștețe muierești, hamuri pentru cai, curele, tablouri, mileuri, bibelouri, jucării, plastice pentru copii, străchini și alte cioburi, unelte pentru munca pământului, tot felul de scule și multe altele stau înșirate ba pe tarabe, ba pe jos.
Vizitatorii sunt îmbiați cu înghețată de casă de la Albota (nasoală, de altfel, și o spun în calitate de cunoscător al subiectului), vată pe băț, gogoșele turcești, de-ale grătarului și bere la halbă.
Fumul gros de la grătare se armonizează, ca într-un film de Emir Kusturica, cu fundalul muzical. Dintr-o boxă amplasată fix în mijlocul unei comedii cu care se învârt copiii răsună maneaua, în timp ce de pe scena amplasată la marginea târgului și străjuită de niște buruieni pe post de ornamente florale, se execută magistral un playback cu iz de muzică populară. De altfel, cântăreața este vizibil iritată de faptul că, pe parcursul prestației, i s-a… agățat banda de mai multe ori, lăsând-o să mărunțească, pe uscat, din buzulițe.
În timp ce muierile se ocupă cu datul copiilor în comedii, căscatul ochilor și cumpăratul de sulemeneli, bărbații s-au instalat la mese, în fața berii, ca să dezbată chestiunea zilei. ,,Cum, bă, să vii să dai jos Guvernul care a crescut salarii, a crescut pensii?! Și cine, niște nesimțiți care vorbește cu m*ie, care n-are nici șapte ani de-acasă, vai de mama lor!" exclamă un cetățean care tocmai se lăudase că-și încinsese muierea mult prea gureșă pentru gusturile sale. ,,Să fi fost eu la protest în locul jandărmilor?! Păi le dădeam în gură ca la coasă! Cică de ce le-a dat cu gaze. Păi și cu ce voia să le dea, cu Rexona?" zice un altul. Ai fi spus că la discuție participau însuși Gâdea, Badea, Chireac și alte vedete ale Antena3, căci discursurile erau identice. Cu alte cuvinte, ce-i drept, dar identice. Oamenii păreau experți în statul paralel, Soros, oculte, interese străine… Până și ăl fără dinți în gură auzise de multinaționale și rostea cuvântul cu mare mândrie. Mulți spuneau că au copii plecați în străinătate, dar copiii lor sunt cuminți, nu ca ,,jegurile ălea din Diaspora care au venit să ne nenorocească și țara noastră".
Ascultându-i, mi-am adus aminte încă o dată (se pare că uitasem între timp, deh, memorie scurtă!) de ce discursul public al politicienilor este atât de jos. Credeam că oamenii sunt doar proști din moment ce ne livrează constant povești într-atât de fantasmagorice și care îți jignesc minima inteligență. Nu, politicienii aceștia nu sunt proști deloc, doar se adresează publicului lor țintă, publicul acela îndobitocit cu concursul mass-media, momit cu pomeni derizorii și păstrat într-o zonă a minimei educații.
La fel cum există o Românie a oamenilor educați, cu pregătire, informați, dar care este manipulată la un alt nivel, există și această Românie, mult mai mare, care se plasează sub minima inteligență, o Românie care înghite totul pe nemestecate, o Românie care se mulțumește cu firimituri, o Românie pentru care viitorul poate să nu mai existe dacă acum i se aruncă o pâine în plus. România asta votează cu conștiinciozitate. Și o să iasă la vot poate în număr și mai mare împotriva ,,trădătorilor de țară". Pentru că și România aceasta este la fel de frustrată și de furioasă ca și cealaltă.
Nu cred că pe termen mediu sau lung se va identifica un proiect care să ne unească. Și unii și alții suntem prea lipsiți de înțelegere și toleranță și toți vorbim limbajul violenței. Apelul la discernământ și judecată nepărtinitoare este interpretat drept trădare de către fiecare dintre cele două tabere, căci fiecare consideră că doar violența mai poate rezolva ceva în țara asta în care vorba bună e ca apa plată. Ceea ce este adevărat, de altfel, dar…
Dar.
Sau, vorba lui Firicel: ,,Orișicât"…