Pe platoul cu livezi de pruni, care desparte Mioveniul de dealul IRN-ului, se ițesc mândre tot mai multe case, grupate sau nu în ansambluri imobiliare, dovezi evidente ale setei de expansiune a comunității locale.
Dorința de a trăi în natură, lângă pădurea care îmbracă atât de frumos dealul cu izotopi, trebuie să fi fost principalul argument al celor care au ales să construiască și locuiască în aceste locuri.
Între timp. prunii fostei livezi au îmbătrânit și mor sufocați de licheni, în așteptarea drujbelor salvatoare ale dezvoltatorilor imobiliari.
Această imagine a naturii care moare e întregită de locuitorii zonei, care adaugă noi tablouri suprarealiste cu aceeași temă, natură moartă…
Determinarea unora de a se afunda cu gunoaiele lor în adâncul pădurii pentru a le arunca e de-a dreptul înspăimântătoare, iar alegerea asta pare să nu aibă sens, pentru că ar fi fost mult mai simplu să le ducă, măcar până la zonele de depunere a gunoiului menajer. Ar fi prea civilizat, pentru unii ca ăștia, să solicite serviciul specializat de colectare a molozului de la SEdC…
E o adevărată demență să urci cu atâta gunoi și moloz panta abruptă a dealului, pentru a ajunge la văioaga din pădure și să faci acest act de supremă nesimțire…
Fiecare lasă în urma lui ce îl duce mintea și sufletul!…
