Ce facem cu copiii noștri?! – este nu doar o întrebare, ci o îngrijorare pe care o împărtășesc majoritatea părinților. Crescuți într-un sistem în care cartea și joaca în natură țineau loc de telefon, calculator și televizor, copiii de ieri constată cum copiii de astăzi sunt cu totul diferiți și nu sunt însoțiți nici de… manual de utilizare. Realitatea, însă, este mult mai dură decât pare la o primă vedere: în realitate, adulții sunt primii pe care tehnologia i-a deconectat emoţional de la copiii şi de la familie, în timp ce copiii copiază exemplul adultului și este uitat într-un mediu în care totul pare infinit mai interesant decât în realitatea apropiată. De la aceste premise a pornit și dezbaterea pe care Organizația de Femei a ALDE Argeș (OFLD) a desfășurat-o, marțea aceasta, în prezența părinților din Ștefănești. Astfel, în timp ce specialiștii dialogau cu… oamenii mari despre consecințele excesului de tehnologie, într-o camera alăturată copiii acestora se bucurau de variante plăcute cu care își pot ocupa timpul, altele decât cele care prezupun prezența unui device (tenis de masă, jocuri de societate, darts ș.a.).
Alina Nicolescu, președinte OFLD Argeș: Folosirea tehnologiei ca serviciu de babysitting gratuit nu este deloc gratuită"
,,Îmi doresc să extind acest proiect la nivel național întrucât realitatea nu doar că a devenit îngrijorătoare, dar a scăpat de ceva vreme de sub control. Părinții sunt primii care trebuie educați și puși în gardă cu privire la consecințele excesului de tehnologie. Mă bucur că proiectului nostru i s-au adăugat specialiști care vă explica de ce folosirea tehnologiei ca serviciu de babysitting gratuit nu este, de fapt, deloc gratuită, iar plata nu întârzie niciodată. Din păcate, plătim cu sistemul nervos al copiilor noștri, cu sănătatea și cu dezvoltarea lor armonioasă." a început sesiunea de dezbateri Alina Nicolescu, președinte al OFLD Argeș.
Adela Bunegru, învățător: ,,Copiii își pierd prietenii chiar și pentru că nu joacă aceleași jocuri în rețea"
Responsabilă de jocurile distractiv-educative pe care cei mici le-au desfășurat pe tot timpul dezbaterii, învățătorul Adela Bunegru le-a vorbit părinților despre lucrurile pe care le-a constatat în mod direct, la clasă:
,,Statul la televizor, ca și timpul petrecut pe telefon sau tabletă afectează munca de a doua zi a școlarului: sunt mult mai obosiți, irascibili, lipsiți de concetrare. Copiii vin la şcoală fără a avea disponibilitate din punct de vedere emoțional. După ore petrecute în virtual, procesarea informaţiei într-o sală de clasă devine extrem de dificilă. Practic, școala s-a transformat într-un loc în care cei mici se plictisesc pentru că, obișnuiți cu nivelele crescute de stimulare pe care le oferă informația din online, nu mai au capacitatea de a procesa nivele de stimulare mai scăzute. În plus, ceea ce este foarte trist, copiii își pierd prietenii chiar și pentru că nu joacă aceleași jocuri în rețea sau poate pentru că nu au conturi de socializare. Eu o să-i provoc pe părinți ca pentru o perioadă să le restricționeze copiilor accesul la telefon și calculator și vă voi ține la curent cu privire la efectul obținut."
Cezara Cazacu, psiholog școlar: ,,Ne plângem că nu se pot concentra, uitând că noi suntem primii vinovați"
În mod evident, generația de astăzi nu mai este ca cea de ieri, ca atare și sistemul de educație trebuie să se adapteze la noile realități. În egală măsură,părinții trebuie să sprijine sistemul de educație, ținând sub control efectele la care duce excesul de tehnologie îl are asupra propriilor copii. Despre această necesitate a vorbit psihologul Cezara Cazacu:
,,Ceea ce trebuie să înțeleagă părinții încă de la început este că nu toți copiii sunt hiperactivi în sensul medical, diagnosticabil. Copiii sunt hiperactivi pentru că nu se pot concentra, iar excesul de tehnologie duce în acest punct. Gândiți-vă că de la un an sau doi, părintele îi pune copilului telefonul și tableta în brațe. Probabil că ați constatat din propria experiență că stând mai mult cu ochii într-un telefon sunteți mai obosit, vă dispare pofta de mâncare și pofta de a vorbi cu cei din jur. Acum gândiți-vă și la copiii noștri, care de multe ori sunt absenți total când sunt absorbiți de tehnologie. Ne plângem că nu se pot concentra, uitând că noi suntem primii vinovați. Sunt copii care nu se mai pot adapta la școală, cărora le este greu să urmărească un text scris pe tablă. Îl copiază mecanic, fără ca măcar să înțeleagă conținutul și atunci au nevoie de stimuli vizuali suplimentari. Ca profesor, folosesc laptopul sau un ecran de proiecție pentru că am constatat că așa reușesc să înțeleagă și să învețe mai ușor. Asta este generația. Din cauza tehnologiei, fiind bombardați informațional, de culoare, de mișcare, și-au pierdut capacitatea de a memora. Nu că ar trebui să-și încarce memoria cu lucruri inutile, dar și exercițiul memoriei ajută la dezvoltarea funcțiilor creierului. Este clar că generațiile care vin nu vor mai învăța așa cum o făceam noi, citind de șapte ori lecția, însă un compromis între excesul de tehnologie și metode noi de a face educație trebuie făcut. Momentele în care copiii stau pe telefon sau calculator ar trebui reduse și folosite constructiv, pentru teme, spre exemplu. Este păcat să ne sabotăm proprii copii. Generațiile care vin sunt foarte inteligente, fac conexiuni rapide, au o imaginație extraordinară. Generația mea probabil că avea zona logică foarte bine dezvoltată, în schimb, aceasta debordează de creativitate. În lumea asta virtuală, copiii sunt în lumea lor, câștigă tot timpul, nu au nicio responsabilitate. Nu mai vorbesc despre pericolele care îi pasc atunci când intră în vorbă cu tot felul de persoane necunoscute! De aceea controlul discret al părintelui este absolut obligatoriu. Chiar dacă poate este depășit de tehnologie, părintele trebuie să facă efortul să înțeleagă niște lucruri și să-și protejeze copilul."
Vasile Constantinescu, medic ORL: ,,Tehnologia rănește la propriu!
De bună seama, și sănătatea are de suferit în mod direct dacă părintele își uită copilul în lumea virtuală. Este constatarea făcută prin prisma profesiei de către medicul ORL Vasile Constantinescu:
,,Telefonul mobil folosit în exces, în special însoțit de căști în care copiii obișnuiesc să dea volumul la maximum, poate duce și la surzenie. La fel și televizorul dat mai tare decât este normal. Le recomand părinților să se prezinte la medic imediat ce constată că cei mici par a nu mai auzi așa cum trebuie. În plus, tehnologia rănește la propriu! Recent, a trebuit să-i scot unui băiat de 20 de ani, din ureche, un dispozitiv gen cască. Nu doar urechea este afectată, ci și ochii. Atâta timp petrecut privind la niște ecrane, mai mici sau mai mari, duc la tot felul de tulburări de la miopie la dureri de cap. De aceea constatăm că tot mai mulți dintre copiii noștri poartă ochelari."
Preotul Nicolae Tudoreanu: ,,Venim stresați și obosiți de la serviciu, dăm drumul la televizor și ultimul lucru de care avem chef sunt… copiii"
Prezent în calitate de părinte, preotul Nicolae Tudoreanu le-a oferit celor prezenți o lecție de… sacrificiu, căci asta înseamnă, în opinia sa, meseria de a fi părinte într-un mediu extrem de ostil familiei:
,,Cred că cel mai important lucru pe care, din păcate, îl ignorăm sau… nu ne pasă este că ai noștri copii ne imită pe noi. Degeaba îi spui copilului că nu are voie pe telefon, la calculator sau la televizor, dacă tu faci asta zilnic. Alt lucru important este că nu e suficient să interzici, trebuie să oferi și o alternativă de calitate. Trebuie să le propunem copiilor altceva și să avem pentru ei disponibilitate de timp. Problema cea mai mare nu e a copiilor, ci a părinților. Din păcate, de multe ori este mai important confortul nostru, venim stresați și obosiți de la serviciu, dăm drumul la televizor și ultimul lucru de care avem chef sunt… copiii. Și atunci noi suntem cei care le punem în mână un telefon, numai să ne lase în pace. Un copil se crește în primul rând cu dragoste, și dragostea vine din jertfire. Oricum mediul în care trăim este din ce în ce mai ostil familiei, nu are la bază valori și nici busole de orientare. De aceea este foarte important să vorbim cu copiii noștri cât mai mult, orice, să povestim, să le citim. Apoi e important să ieșim cu copiii în natură, să ieșim din mediul de bloc, de casă, să le dăm alternativa de a se bucura de lucruri vii. Așadar, nu dați vina pe copii sau societate! Totul pleacă de la noi, de la părinți."
Cristina Tudor, președinte OLDE Ștefănești: ,,Tehnologia poate fi educativă și distractivă, importantă este măsura"
SPAȚIU PUBLICITAR
Cristina Tudor, președinte OLDE Ștefănești, mamă la rândul său, vede puțin mai relaxat lucrurile, în sensul în care un copil trebuie să țină pasul cu tehnologia, cu lumea în care crește, însă părintele este dator să-l însoțească în permanență, nu să-l abandoneze acolo:
,,Societatea se dezvoltă accelerat pe partea tehnică și tehnologică și, ca părinte, ce fac, ce decizie iau? Îmi țin copilul deoparte sau îl las să evolueze în pas cu tehnologia? Cred că moderația ar fi cea mai potrivită. Eu îmi las copilul la calculator, dar controlat. Noi avem acces la conturile lui care sunt create de noi, avem acces la istoricul de postări, de convorbiri, știm tot ce a făcut. Se joacă împreună cu tatăl său, în rețea, ne trăim viața și în natură, și bucurându-ne de tehnologie. Tehnologia poate fi educativă și distractivă, importantă este măsura și controlul din partea noastră, a părinților. "
Violeta Păvăloiu, terapeut ocupațional: ,,Disponibilitatea emoţională a părinţilor este principalul antidot"
Dezbaterea s-a încheiat cu concluzia terapeutului ocupațional Violeta Păvăloiu, care a accentuat nevoia ca părinții să se reconecteze emoțional la proprii copii, chiar dacă, de multe ori, stresul și oboseala de peste zi îi tentează să facă orice altceva:
,,Este important să nu așteptăm totul de la școală, pentru că de acasă începe totul. Comportamentul naște comportamente. Cum suntem noi, vor fi și copiii noștri. De asta trebuie să ținem seama înainte de constatarea tot mai evidentă că trăim un declin în funcţionarea socială, emoţională şi academică a copiilor, precum şi o creştere vertiginoasă a dizabilităţilor de învăţare şi a altor diagnostice. Disponibilitatea emoţională a părinţilor este principalul antidot și trebuie să trecem peste propriul confort pentru a-l oferi, în mod constant, copiilor noștri."
