Cred că nici nu mai merită să vorbim de comparația litoral românesc – litoral bulgăresc/grecesc/albanez etc. E clar că la noi totul a luat-o razna. Am fost două săptămâni la Marea Neagră între 14 și 29 iunie și am văzut la fața locului.
La plecare, sezonul încă nu începuse ca lumea. Din 853 de unități de cazare, mai mult de jumătate erau închise. Din 10 hoteluri, șase erau încă închise, iar terasele la fel. Iar unde era deschis, prețurile erau astronomice, și la mâncare, și la cazare, dar și la șezlonguri, și la parcare, chiar și la metrul pătrat de cearșaf pus pe nisip. Pentru că hotelierul român vrea să scoată profit maxim dintr-o activitate de exact două luni pe an: iulie și august. Nu degeaba circulă butada cu „Tassos – pământ românesc!” Ironiile românilor că toți românii merg la Marea Egee sau la Mediterana sau la Adriatica în Albania sunt superflue.
Acum, alt aspect aș vrea să subliniez: prețurile la imobile pe litoralul nostru. Și aici întrecem toate țările din jur cu turism tradițional. S-o luăm încet. La 2 Mai, un teren în extravilan plin de ciulini la sute de metri de plajă costă 50 de euro metrul pătrat. Dar un apartament la Constanța costă între între 1500 și 2000 de euro metrul pătrat. Priviți poza de mai sus: o stâncă de 895 de metri pătrați la Mangalia costă 600.000 de euro! Ca să faci viluța asta cu subsol, parter și etaj, plus un pod să poți ajunge pe faleză, te mai costă peste un milion de euro. Și asta e în România, unde salariul minim este sub 200 de lei, iar pensia medie pe la 1500.
Trăim sau nu în lumi paralele: România versus litoralul românesc al Mării Negre? Sigur că rămâne valabil principiul: E prost cine dă, e foarte deștept cine cere!
