Să facem un exercițiu de imaginație. Să zicem că naționala noastră de fotbal s-ar fi calificat la turneul final al CM din Qatar și în primul meci din grupă ar fi învins Germania. Se sparie gândul! Totuși, să ne imaginăm acest scenariu SF. Ce-ar fi fost după meci? În vestiar, ar fi fost o hăulită ce n-a auzit Orientul Mijlociu, ar fi zburat scaunele și umerașele pe pereți… Ce să mai vorbim de ce-ar fi fost la peluza rezervată suporterilor noștri. Peste tot hârtii aruncate, ambalaje, peturi etc. și în jurul stadionului și pe primele terase din zonă și scandalul de toată noaptea din hoteluri…
Ei, dar să punem punct acestui halucinant scenariu. În locul nostru au fost japonezii. Fotbaliștii niponi s-au mobilizat exemplar în teren și au învins fosta campioană mondială Germania susținuți desigur de scandările suporterilor din tribună. Mă rog, o victorie de etapă și…să mai vedem.
Lecția de ordine și civilizație a început după meci. După ce fotbaliștii japonezi s-au bucurat decent, cum știu ei să se bucure, cu măsură, după ce au făcut duș, au făcut o ordine de farmacie în vestiar, că oamenii de serviciu de acolo au șomat. Și asta nu e tot. În tribuna lor, suporterii japonezi au strâns tot gunoiul și l-au dus în saci de plastic la ghenă. Sigur, e un exemplu de ordine și civilizație banal pentru lumea Orientului Îndepărtat, lume pe care nouă ne e cam greu s-o înțelegem. E o cultură dăinuind de mii de ani, acum beneficiind de una din cele mai avansate tehnologii din lume. Ceea ce nu-i scutește de autoimpunerea unui comportament de civilitate demn de tot respectul.
SPAȚIU PUBLICITAR
Să ne întoarcem la România. Acum 80 de ani am urmat, volens-nolens, modelul sovietic: și de cultură, civilizație, și mai ales de impunere a socialismului biruitor-distrugător, iar rezultatele se văd și acum. La alegerile din 1990, Ion Iliescu ne îndemna să adoptăm modelul suedez, al socialismului cu față umană. Acum, adoptăm, târâș-grăpiș, modelul europeano-atlantic, de la corectitudinea politică până la sincronismul total privind toate cele ale societății. Asta, la suprafață, că altfel, în profunzime, tot din Balcani ne tragem ca moravuri și năravuri, de la fanarioți și de la bacșișul turcesc.
Dar, la nivelul la care ne aflăm, cred că nu e târziu să adoptăm modelul japonez, pornind chiar de aci, de la ne face ordine la suprafață, ca apoi să ne facem și în toate domeniile profunde ale vieții sociale și personale. Ar fi un semn bun să nu mai vedem munți de gunoi pe marginea șoselelor, kilometri pătrați de peturi în lacurile de acumulare ale hidrocentralelor de pe Olt, Argeș, Jiu și Bistrița, sau grămezi de cauciuc cât blocul arzând pe la marginea orașelor. Pentru început, și asta ar fi încurajator că ne aflăm pe un drum bun.
Iată un model simplu de urmat: modelul japonez.