Cele două sute și ceva de zile de război din Ucraina a schimbat total tabloul vieții planetei. Invazia Rusiei în țara vecină are o influență directă asupra schimbărilor de mentalități, dar e și un bun pretext pentru un heirupism la nivel mondial. Toată lumea a intrat în panică și de la marile cancelarii ne vin recomandări și directive care te pun pe gânduri.
Sigur că e absurd ca mai marii lumii să se întâlnească la conferințe pe teme de încălzire globală și congrese mergând acolo din toate colțurile lumii cu avioane particulare, dar ne îndeamnă pe noi să stârpim vacile pentru că flatulențele acestora poluează planeta. Tonele de kirosen nu poluează, dar gazele emanate de vaci – da! Ne oferă și alternative: să mâncăm insecte mai mari, mai mici. Ei, dar aici nu trebuie intrat în panică. Până se va implementa grozăvia la Corbeni și Nucșoara, multă apă va mai curge pe Argeș și pe Dunăre. Dar, e subiect pentru vloggeri ca Dana Budeanu, e o pâine albă de mâncat.
Mai grav e altceva: recomandările și mai ales directivele Comisiei Europene de la Bruxelles privind măsurile de economisire a energiei electrice, a gazului și apei. Ni s-a impus închiderea minelor și implicit a centralelor pe cărbuni ca factori gravi de poluare. Acum, Germania, de pildă, repornește mineritul și centralele pe cărbune. Noi am pus-o pe butuci, nu se mai poate face nimic. Apoi, la noi apa curge pe râuri, producem peste 75 la sută din necesarul de energie electrică și de gaz. De ce trebuie să ni se recomande economie drastică la acestea? Nu e vorba de o ipocrizie la nivelul cel mai înalt când ni se spune să ne cumpărăm sobe pe lemne? Fumul ieșit din hornuri nu mai înseamnă poluare ca acum un an?
Iar recomandarea că să nu facem duș toată ziua ce mai înseamnă? Să umblăm slinoși și să mâncăm lăcuste și greieri ca Ioan Botezătorul? Ce facem? Ne îndreptăm spre o generație hippie, spre o generație, nu o grupare precum în anii ’60?
