În bunătatea lui, Moș Crăciun și-a luat picioarele la spinare și a venit din nou și-n România, fără să se încurce el în detaliul că nici anul acesta nu suntem în spațiul Shengen. Că n-a nimerit unde trebuia e altceva. În sensul că a ajuns când boierii nu-s acasă, ca-n faimosul colind.
De pildă, oprește el – HO! HO! HO! – în poarta conacului de la Cornu, domeniu cât al Palatului Versailles. Dar, acolo – nimeni. Adrian Năstase umbla precum câinele cu vierme-n ureche prin studiouri de televiziune, să vorbească de funie în casa spânzuratului, deci despre privatizarea de caca-maca a PETROM-ului, e adevărat că vorbind eliptic, aflând noi nimic, sugerându-ni-se doar că acum dacă s-ar mai face vânzarea-cumpărare, ar fi altă treabă, ar câștiga toți, și OMV, dar și artizanul de la Cornu al vânzării, că țara ar fi tot curveta și violată, și cu banii luați.
A mai tras o gură de ceai Moșul și cu viteza vântului a proptit oiștea saniei drept în poarta Cotrocenilor: HO! HO! HO! Ghinion! Boier Mutu era plecat la răvășitoare la Sibiu. Numărau casele și camerele caselor și-și făceau bagajele de vacanță storcându-și creierii: Insulele Canare?, Egipt?, Miami?, târgul de la Berlin?, că populismul de sărbătorile acestea nu le permite ski în Austria.
Încă o gură de ceai și Moș Crăciun, cu viteza gândului a intrat cu sanie și reni cu tot pe holurile Casei Poporului, a Republicii sau a Parlamentului, că nici dracu nu mai știe a cui e. Voia să le ducă daruri pentru luminarea minților aleșilor, să știe cum votează numeroasele legi de pe ordinea de zi. Dar, surpriză: boierii nu-s acasă. Femeile de serviciu de pe holuri beau cafele, cu mopul odihnindu-li-se la picioare, cu pompierii mai ciupindu-le de obraji sau de fund, în funcție de educație și tupeu. Peisaj bucolic de Camil Ressu sau de tot metafizic din De Chirico. Ca să nu vină degeaba, Moșul le-a împărțit și lor niște sporuri la salariu și a plecat în durerea lui.
În Palatul Victoria a mai avut parte de-o înfrângere: guvernanții erau risipiți în teritoriu, sunt zilele de Ignat, se taie porci, se curăță șoriciul, al suinelor, desigur, al guvernanților – ba. Oboseala Moșului e în zadar.
În sfârșit, spre seară, pleacă Moșul cu Rudolf la fel de sleit de puteri. Văd lumini la o vilă din Parcul Bordei. Hm! și-a zis el, aici e Nea Nelu, Bunicuța, de 33 de ani tot i se aduc în decembrie mandate de trimitere în judecat pentru sângele vărsat și nimic. După atâta alergat prin palatele pustii, ar putea deșerta sacul de daruri aci, cam e momentul. Sună la poartă plin de avânt. La balcon iese doamna Nina, ca o Julietă nonagenară. Află o ce veste minunată, dar îi spune lui Moș Crăciun:
„Nelu nu te poate primi, mai încearcă-n anii viitori, acum e ocupat, face caca pe oliță!…”
Dezamăgit peste poate, Moșul a pornit cu alte nădejdi mai spre sud: „Merg la albanezi, și-a zis, am auzit că ăia sunt mai primitori!” HO! HO! HO!
