Dezinteresul și neimplicarea autorităților piteștene au condus cinematograful ,,Sebastian Papaiani” pe ultimul drum. Tentativa de preluare a cinematografului în patrimoniul primăriei a eșuat acum câțiva ani și… eșuat a rămas. Edilii s-au rezumat la o adresă de preluare a clădirii, apoi au abandonat, se pare, toate demersurile.

O clădire cu istorie, o clădire aflată în centrul Piteștiului, se năruie, zilnic, sub ochii tuturor. Cinematograful „Sebastian Papaiani” este cel mai vechi din Pitești, fiind înființat în anul 1912, în sediul Băncii Populare, sub denumirea de Sala „Aquila”. În perioada aceea se proiectau filme la modă. O perioadă a fost și sediul telefoanelor, al Poștei.

Un moment foarte important pentru Cinematograful ,,Aquila”, a fost în 1930, când pe pânză a rulat filmul ,,Venea o moară pe Siret”, în regia lui Martin Berger, după romanul lui Mihail Sadoveanu. În anii ’30 era cel mai mare și mai modern din oraș.

Astăzi, cinematograful arată dezolant. Imaginile actorului de pe fațada clădirii au fost aproape șterse de ploaie și de vânt. În interior, cât se poate distinge prin geamurile prăfuite, se văd resturi de mobilier, bucăți de placaje, carton și lemn, iar covorul roșu care îi întâmpina pe spectatori la intrare, a căpătat alura unor cârpe. În geamuri stau sprijinite bucăți de placaj, iar, ca o ironie, avizierul unde altă dată erau anunțate filmele, sprijină inutil peretele clădirii.

Cum a fost posibil

Cinematograful ,,Papaiani” a fost relansat cu mare pompa la 1 martie 2013.  Nu au rulat multe filme, căci instituția nu și-a permis să plătească pentru închiriere. Directorul de atunci, Constantin Curelea, a făcut demersuri ca cinematograful să fie preluat și administrat de către Primăria Pitești. Nu s-a întâmplat acest lucru, căci pentru asta ar fi trebuit ca cineva din administrația publică locală să se și zbată în acest sens. Colac peste pupăză, RADEF a intrat  în insolvență, angajații au rămas mai întâi în frig, apoi fără bani, după care…. s-a pus lacătul pe clădire. Subfinanțarea a fost lopata de pământ care a îngropat definitiv Cinematograful ,,Sebastian Papaiani”.

Ce ar putea face administrația locală cu o astfel de clădire? Posibilitățile sunt infinite! Piteștiul nu are un teatru municipal, spre exemplu, cu atât mai mult cu cât teatrul ,,Alexandru Davila” a devenit locul de joacă și de experimente al conducerii Consiliului Județean Argeș.  Însă dincolo de posibilele destinații, faptul că o clădire cu valoare de patrimoniu se năruie cu fiecare zi sub pasivitatea administrației locale este o atitudine mai mult decât iresponsabilă.