Dacă ne uităm la televizor după ora 20,00, înțelegem cum se vede România de sus și pe deasupra. Premierul, președintele de carton, europarlamentari, senatori și deputați, toți văd România în fraze goale de conținut, în cifre seci și reci, multe și mărunte, toate lipsite de viața de zi cu zi. Cu forma fără fond și cu cifre ne vorbesc ei de macroeconomie. Le dă mâna, că au conturile pline și case în capitală, la munte, la mare și la Miami. Lasă că nici moderatorii nu sunt niște sărăntoci, și ei toacă la fraze frumoase și fără noimă pe zeci de mii de euro pe lună.

Dar, de jos, de la firul ierbii, altfel se vede România. Jumătate dintre români trăiesc cu salarii și pensii între 200 și 400 de euro. Ca să chivernisești lunar 1000-2000 de lei nu-ți trebuie cunoștințe aprofundate de macroeconomie, ci cunoștințe practice de economie micro.

După ce-ți plătești facturile la curent, gaz, telefon, apă, gunoi, după ce-ți cumperi medicamentele, te uiți în card și afli că nu te poți întinde mai mult de 20-25 de lei pe zi. Ei, aici să-mi spună dl. Mugur Isărescu ce fel de ceai trebuie să bem ca să ajungem la salariul sau pensia următoare.

România celor trei C (Ciucă, Câțu și Ciolacu) este ceva abstract, un peisaj văzut din avion de la 10 kilometri înălțime. România lui Popescu de la Bascov înseamnă traiul zilnic al lui, al nevestei și al copiilor. Ciolacu vorbește de inflație și de prețuri din cărți și reviste. Popescu de la Bascov și Ionescu de la Costești trăiesc inflația și prețurile pe propriul portofel gol. Intru zilnic în piață și când nu cumpăr nimic.

Văd scene reale: un moș cumpărând două roșii și trei cartofi. Plătește cu mâini tremurânde. O bătrână vinde două grămezi de urzici și două de ștevie. Și așa mai departe.

România politicienilor este o hartă abstractă aducătoare pentru ei de bani mulți și reali. România celor de jos este un chin zilnic, aducător de scârbă multă.