Bornele care marchează istoria unei țări sunt proiectele de țară reușite, cele care legitimează și clasa politică a vremii respective.
În ceea ce privește istoria de 104 ani a României, proiectele de țară cu care ne putem lăuda sunt puține, din păcate. Primul îl reprezintă chiar actul de la 1 decembrie 1918, când politicieni din toate provinciile românești s-au sincronizat și au înțeles că pot realiza un vis de două mii de ani. Rezultatul a fost un regat puternic, o țară care se dezvolta, care a fost prosperă până la Al Doilea Război Mondial.
Actul a fost legitimat cu jertfe, în sensul că supraviețuitorii unirii celei mari au sfârșit în închisorile comuniste (v. cazul Iuliu Maniu ș. a.). Un alt proiect de țară, destul de controversat, a fost, de pildă, industrializarea țării din ani 70-80, industrializarea unitară, în toate teritoriile. Că s-a făcut heirupistic și cu anasâna, e adevărat, dar ea rămâne. Un alt proiect ar fi aderarea la Uniunea Europeană, dar unul încă nerealizat pe deplin, atâta timp cât suntem pe penultimul sau ultimul loc la dezvoltare, la nivel de trai etc.
În schimb, România stă bine, ca să zicem așța, în sensul că stă rău, la proiectele de țară ratate. S-ar fi putut lăuda, de exemplu, cu marcarea centenarului Unirii prin legarea celor trei marii provincii cu autostrăzi. I-a fost la îndemână în cei 30 de ani de la revoluție.
O clasă politică neserioasă, indolentă, coruptă a ratat desigur proiectul. În schimb, se lansează toată ziua bună ziua proiecte de doi bani, forme fără fond gen România Educată. A ieșit președintele la televizor, a zis cinci fraze despre România Educată și gata, a fost bifat proiectul și pus în fișet.
Este nevoie stringentă de un asemenea proiect, dar făcut cu cap și cu fonduri europene serioase, că altfel țara ajunge a analfabeților funcționali. O altă formă fără fond și fără fonduri: Ziua națională a lecturii. Și multe altele…
După 33 de ani, exact o generație biologică, clasa politică actuală nu se poate lăuda cu niciun proiect de țară reușit. Vorba Ebei: numai insuccesuri și eșece.
1 comentariu
Exista ziua nationala a lecturii? Aud asta pentru prima data. Stiu ca exista destule aberatii d-astea, dar unele sunt simpatice si incitante. Mie, unuia, imi place „Ziua nationala a zonelor umede”, p-aia parca iti mai vine s-o sarbatoresti. Cu nevasta sau cu prietena, in functie de situatie…. :-)))