Acest articol este o acțiune umanitară finanțată de Asociația Viață penru Suflete. Cazurile aflate în programul de sprijin al asociației pot fi găsite pe site-ul www.pentrusuflete.ro
Sunt oameni pentru care fiecare zi e la fel. Doar grea și apăsătoare. Chinuitor de trăit și de suportat atunci când nu au ce să pună în farfuriile copiilor. Sau când nu au cu ce să-i îmbrace. În satul Borobănești, Argeș, o familie cu șase copii, încearcă din răsputeri, și asta de când se știu, să se lepede de haina grea a sărăciei. Sau măcar să o pună în cui pentru o zi, pentru a întâmpina și ei, creștinește, sfânta sărbătoare a Paștelui. Cu un ou roșu, cu o bucată de cozonac și cu o bucățică de carne. Poate și cu un păhărel de vin. Așa cum nu-și amintesc să fi sărbătorit vreodată Învierea Domnului. Dar, pentru ca minunea să se împlinească – da, pentru soții Livia și Radu Ștefănescu ar fi o minune ca ei și cei șase copii ai lor să stea de Paște în jurul unei mese cu bucate tradiționale, la lumina sfântă a Învierii -, au nevoie de ajutorul semenilor. Al oamenior cu suflet mare care, alături de Asociația ”Viață pentru Suflete” să le fie aproape, să le întindă o mână de ajutor și să le arate că pot exista și altfel de zile. Nu numai cele cufundate în întunericul sărăciei.
Casa familiei Ștefănescu, ridicată parțial cu ajutorul primăriei nu are nici un fel de utilitate – apă, gaze, canalizare
Sărăcia i-a furat visele și i-a păstrat doar un loc la colț de stradă
Povestea acestei familii lovite de soarta amară se lasă înțeleasă, ca-ntr-o peliculă dramatică privită din afara ei, cu cea a lui Daniel Gabriel Ștefănescu, unul dintre cei 13 copii ai soților Livia și Radu. Un tânăr care, împins de nevoi, și-a căutat rostul la București tocmai pentru că amintirea locului strivit de sărăcie din care a plecat i-a însoțit fiecare pas. De mic, de foarte mic, Daniel a iubit muzica. Dar și muzica l-a iubit pe el pentru că nu a ”chinuit-o”, ba chiar i s-a dedicat cu toată pasiunea. Așa că au rămas împreună. El și muzica. A fost ca o chemare divină. Tânărul are 20 de ani și poate să spună, mai în glumă, mai în serios, că tot de atâția ani cântă. S-a visat, ca orice artist, fie el în devenire, strălucitor. S-a visat sub lumina reflectoarelor, pe marile scene ale României, sau chiar pe cele ale lumii. Dar, pentru băiatul plecat de timpuriu de la casa părintească, din satul argeșean Borobănești, destinul a croit un cu totul alt drum. Sărăcia i-a furat visele și i-a păstrat doar un loc la colț de stradă. Acolo unde flautul său pare vrăjit în mâinile sale și face ca trecători să se oprească și să-l răsplătească cu un bănuț. Sau doar cu aplauze și zâmbete…
Florin, chinuit de sindromul Down, se bucură ca un copil de lucrurile pe care le-a primit de la voluntarii Asociației ”Viață pentru Suflete”
Livia Ștefănescu și nora ei gravidă, fac un grătar cu ce au primit de la voluntarii Asociației ”Viață pentru Suflete”
”Fluier” a cântat pe scena de la Românii au talent pentru familia lui săracă
Tânărul se prezintă simplu. ”Fluier”. Așa îi spun toți cunoscuții alăturându-l măiestriei de a sufla în flautul de care nu se desparte niciodată. Unul din cei peste 20 de prieteni din recuzita sa muzicală pe care îi poate struni cu ușurință. Fără nici un fel de școală muzicală. Doar din talentul care i s-a scurs în vene, în fiecare fibră a corpului, de la tatăl său, mare iubitor al muzicii pe care a studiat-o în liceu. Instrumentul fermecat pe care își plimbă degetele în ritmuri vii sau sensibile, cuprins de pasiunea momentului artistic. Instrument dar și prieten credincios care l-a urcat pe scena concursului ”Românii au talent” unde, așa cum a visat, a cântat pentru o țară întreagă ce l-a susținut până în semifinale. Un moment efemer, o clipă de împrumut, ce s-a pierdut apoi într-o altă lume, fără reflectoare, în tumultul străzii banale. Acolo unde el și flautul lui luptă pentru un loc sub soare…
În odaia care ține loc de bucătărie este doar un frigider. Nu există aragaz, nu există chiuvetă, nu există mobilier
O pompă veche, singura sursă de apă
Nu o dată, părinții și frații lui se culcă flămânzi
Băiatul din Borobănești are însă și o cu totul altă poveste. Nu a lui, pentru că, până la urmă, s-a cam obișnuit cu puținul pe care i l-a dat viața și cu strada pe care cântă de la nouă ani pentru a supraviețui. Pentru a-și putea cumpăra un pantof, o haină și ceva de mâncare…Ci a familiei sale ce trăiește în nevoi, de la un răsărit la altul, în satul argeșean pe care el nu l-a uitat. O poveste dramatică, roasă de sărăcie, pierdută în colbul așezării natale, acolo unde i-au rămas părinții – Radu (62 de ani) și Livia (45 de ani) -, dar și șase dintre cei 12 frați ai lui. Oameni care viețuiesc, numai ei știu cum, într-o lume întunecată a sărăciei lucii. Oameni care, nu o dată, se culcă flămânzi, împărțind toți doar o bucată de pâine. Și poate, în zilele cele mai bune, o porție de mâncare primită de pomană. Pentru că puținii bani pe care bărbatul îi poate câștiga muncind te-miri-ce prin sat le scapă printre degete o dată cu alocațiile copiilor și cu pensia de handicap pe care o primește Florin, unul dintre frățiorii lui Daniel-”Fluier”.
Această construcție din lemn așezată în câmp ține loc de toaletă. O bucată de material ce o dată a fost o reclamă e acum ușa wc-ului
Un cuptor vechi, din metal este distrusă complet
Una dintre camere este și dormitor, și cămară penttru puținele alimente pe care familia le are
”Tare aș vrea să le fac o surpriză frățiorilor mei…Să mă duc în poartă la ei cu ceva de mîncare, așa ca pentru o sărbătoare…”
”Sărăcia m-a trimis de mic pe stradă. Am trăit timpuri extrem de grele, în care poate nu mâncam nimic cu zilele. Am învățat să trăiesc cu puțin, să respect fiecare bucată de pâine, fiecare bănuț pe care îl câștig. Bunul Dumnezeu ne-a întărit pe toți, ne-a dat putere. Vreau să-mi ajut cu ce pot frații cei mici care au rămas acasă cu părinții. Sunt opt suflete care abia dacă au ce pune pe masă…Nu au haine, nu au bani, casa cade pe ei…Părinții mei mai câștigă un bănuț muncind prin sat. Vine sfinta sărbătoate a Paștelui și tare aș vrea să le fac o surpriză frățiorilor mei…Să mă duc în poartă la ei cu ceva de mîncare, așa ca pentru o sărbătoare…Dar, cu ce câștig din cântat pe stradă, abia mă țin pe mine. De aceea, prin intermediul Asociației ”Viață pentru Suflete” fac un apel de suflet la toți aceia care mi-ar putea ajuta familia, cu cât de puțin”, ne-a povestit Daniel care a tecut și în acest an de calificările de la ”Românii au talent.
După mult timp, membrii familiei Ștefănescu au mâncat carne.
Donații pentru cele opt suflete
Nevoile familiei Ștefănescu din Borobănești, Argeș, – aflată acum la debutul unui program de susținere al Asociației ”Viață pentru suflete” -, sunt cu mult mai mari decât o spune ”Fluier”. Oamenii au nevoie de mobilă, de haine pentru ei și copii, de mâncare, de rechizite. Ba chiar și de o casă în care să ducă un trai decent. Acum, în pragul sfintei sărbători a Învierii Domnului, haideți să le fim alături și, împreună, să le facem o bucurie! Să-i ajutăm cu ce putem și să le arătăm că zilele pot fi și altfel, nu numai roase de sărăcia care i-a prins în capcana ei.
Cei care doresc să-i ajute pe Gabriel și pe numeroasa sa familie o pot face donând în următoarele conturi ale Asociației ”Viață pentru Suflete”:
RO85 BACX 0000 0020 9570 6000 Lei
RO58 BACX 0000 0020 9570 6001 Euro
Donează online direct cu cardul bancar AICI sau redirecționează 3,5 % din impozitul pe venit către Asociația ”Viață pentru Suflete”.
Detalii pe www.pentrusuflete.ro sau la numărul de telefon 0735.34.31.31
