Zilele trecute, în Piața Sfatului din centrul Brașovului, a avut loc o întâmplare oarecare, am zice, dacă ea n-ar fi simptomatică pentru drumul pe care au luat-o copiii noștri. În piața aceasta faimoasă pentru evenimente care au avut loc de-a lungul timpului (v. Festivalul Cerbul de Aur, congrese internaționale etc.), de data asta s-a înfățișat aci un manelist să țină un concert ad-hoc.
Manelistul de care aud pentru prima oară are nume de scenă Gheboasa (!!!), deși e bărbat, și este din Târgoviște. El a devenit celebru pe rețelele de socializare cu melodia „Dă-i țiganca!” care a adunat 11 milioane de vizualizări. S-a strâns ca la comandă o mulțime de copii și adolescenți care dansau și cântau la unison cu manelistul celebra melodie pe care se vede treaba că o știau pe de rost. Dar, oamenii maturi din oraș, oamenii cu scaun la cap, l-au dat jos de pe scenă pe manelist și l-au trimis acasă pentru că, i-au zis, ce face el e „țigănie”. Și cu asta, marele eveniment tragicomic s-a dezumflat instantaneu ca un balon înțepat cu boldul.
Problema e alta și asta e a tineretului nostru și a modelelor pe care le îmbrățișează. De-a lungul istoriei, ordinea era următoarea: întâi cultura, apoi civilizația produsă de ea. Acum însă, se ard etapele, tehnologia avansează atât de rapid, că nu mai poate fi vorba de cultură, că ți se dă cu tifla de nu te vezi. Copilul e înțărcat cu smartphonul în mână. Dar, dacă telefonul ăsta la purtător este acumulatorul a miliarde de informații, lumea îl folosește limitat, fiecare alegând liber ce-l interesează. Iată însă pentru ce e folosit de copii și adolescenți, să vizualizeze de milioane de ori o manea. Nu avem pretenția să asculte pe telefon Beethoven sau Brahms, nici să citească „Război și pace”, dar drumul pe care merg nu pare a fi dintre cele mai asfaltate.
Nu putem să nu observăm „evoluția” valorilor. În Piața Sfatului cântau Doina Badea, Angela Similea, Dida Drăgan, Margareta Pâslaru etc. plus mari cântăreți străini lansați aci. Acum cântă Gheboasa. În anii 70-80, tinerii își riscau libertatea ascultând Europa Liberă pentru a auzi muzica valoroasă a vremii. Acum, când e liber s-o asculți, o dai pe manele. L-am văzut recent într-un interviu TV pe Mircea Baniciu care povestea, altfel cu umor, cum nu mai prind nici spectacolele folk, unde sunt spectatori tot mai puțini. Dar, iată că prind șușanelele cu manele. Când deschizi un tabloid, te minunezi cât de mulți maneliști sunt și afli despre ei numai grozăvii: că ies cu blindatele pe bulevarde, că provoacă accidente, că se bat în parcări și restaurante, că sunt arestați pentru trafic de droguri, pentru evaziune fiscală…
Dar, procesul pare întrucâtva firesc. De la forma fără fond România educată și de la doctoratele plagiate ale politicienilor, inclusiv ale unor miniștri de la Educație, și subfinanțarea învățământului, până la manelizarea generalizată nu mai e decât un pas, pe care copiii și adolescenții noștri deja îl fac cu nonșalanță.
Am văzut cu toții sondaje printre elevi privind modelele lor. Pe primele locuri nu sunt nicidecum laureați Nobel sau mari artiști ca Placido Domingo, ci Gigi Becali și maneliștii, pentru că ăștia scot cărămida de euro să se fălească. Asta visează adolescenții: cărămida de euro.
Concluzia este una nefericită. Fără a face pe moraliștii, fără pretenția că generația vârstnică e neapărat un model chiar demn de urmat, calea pe care umblă cea mai fragedă generație este una dezarmantă, încât îți vine să întorci pe dos versul lui Bolintineanu: Viitor de aur țara noastră n-are!
sursa foto Pexels
1 comentariu
Mi-ati starnit curiozitatea cu lucrurile pe care le-ati scris, asa ca am cautat pe Youtube cantecul acela despre care vorbeati. Si am inteles de ce oamenii normali la cap l-au dat jos de pe scena pe cantaret… Pai, cand versurile melodiei sunt „Au, ce tiganca frumoasa/Cum da din gaoaza…”, atunci nu numai cantaretul trebuie alungat ci si cei care au organizat spectacolul. Ce mama dracului inseamna aia? Nici daca esti beat la o petrecere privata, fara sa deranjezi vecinii, nu poti sa asculti asa ceva si sa ai vreo bruma de atractie fata de o asemenea mizerie de „cantec”. Dar n-as impartasi atat de usor pesimismul dvs. legat de tanara generatie, am vazut si destui tineri de toata isprava, cu minti sclipitoare si cu bunul simt la purtator. Eu prefer sa am speranta…