Precum un neîndemânatic mânuitor de teslă, educat de formă în atelierele hărniciei comuniste, Consiliul de Administrație al FRH provoacă periodic răni deschise handbalului autohton, care se zbate să rămână sportul românesc de echipă cu cel mai mare succes.
Plină de controverse, Lumea Handbalului Românesc este un veșnic teren de luptă aprigă, mai ceva decât cea de pe parchet. Uriașe vanități, specialiști în tot și în toate, se bat reciproc în cap cu regulamente, contestații, viziuni și… vedenii.
Ultima lovitură de teslă autohtonă, dată într-o zonă sensibilă a handbalului, a fost aplicată recent de CA-ul FRH, prin decizia de a desființa Campionatele Naționale de Tineret. Cam 500 de handbaliști, de la 30 de echipe – 19 masculine și 11 feminine ar rămâne fără competiție dedicată.
După doi ani de la înființare, chiar dacă a însemnat o presiune financiară suplimentară pentru cluburile angrenate în prima ligă, Campionatul de Tineret a adus laolaltă pentru profesionalizare tineretul handbalului românesc, care a beneficiat de condițiile de antrenament și suportul tehnic al unor cluburi puternice și cu experiență, precum și de șansa de a urca rapid în handbalul mare, dacă au valoare. Adică, exact ce clamau cei care susțin promovarea jucătoarelor românce, dar care au votat acum împotriva unui program dedicat acestui principiu, un program care începuse să-și dovedească eficiența.
Venită fără niciun fel de avertizare, într-o perioadă în care majoritatea transferurilor pentru viitorul sezon competițional au fost parafate, măsura a căzut ca un trăsnet peste cluburi și peste jucători, care s-ar putea să nu-și mai găsească loc la alte echipe sau, mai grav, să nu mai găsească motivația de a continua să joace handbal.
În esență, din vanități și motive subiective, pseudo-apărătorii handbalului românesc mai dau o dureroasă lovitură de teslă mingilor de handbal…
Ne întrebăm când principiul fizic al elasticității le va da cu retur lovitura, în capetele egoiste și reci…