De Ziua României, cu drag, de la redacţia Bitpress.ro, o poezie cât am putut noi. De patriotică… Şi de sezon.
Ce-ţi doresc eu ţie, fă, democraţie!
Ce-ţi doresc eu ţie, fă, democraţie!
Dulcea mea iluzie, cântul meu de strune,
Braţele nervoase de gât îţi stau ţie,
Dar nu să te pupe, ci să te sugrume.
Fiarbă vinu-n spume, fumege grătarul,
Dacă fii-ţi mândri asta îşi doresc,
Căci se-aleg stăpânii după cum îi darul,
În gât staţi-ar micii, asta îţi doresc!
Azi, când cel mai mândru român este neamţul
Ce-l puserăm lider nouă să ne fie,
Lucrul bine făcut va fi iarăşi şfanţul,
Să-şi mai facă-o casă, fă, democraţie…
Se rotesc şacalii iarăşi la ciolane,
Zgârciul ne rămâne de vrem să-l mâncăm,
Suntem aşa liberi să murim de foame,
Însă pe tăcute, să nu deranjăm.
De furat, vezi bine, tot mai merge treaba,
Iar la ăst capitol nu avem perechi,
Azi ne vindem ţara prin Programul Rabla,
C-am făcut din fabrici morman de fier vechi.
De furat, furăm…. na, ca fiecare,
După cum ne duce funcţia sau scula,
Ei fură petrolul, noi, o scobitoare,
Ei fură speranţa, iară noi, căciula.
Azi, de ziua ta, o zi de paradă,
Când pe scenă urcă dragii potentaţi,
Fă, democraţie, ieşi, dracu’, în stradă,
Că se dă fasole, ţuică şi cârnaţi!
Fă o horă mare, hai, cu bucurie,
Cât mai suntem încă pomeniţi în hărţi,
Căci, se vede treaba, fă, democraţie,
La trecutu-ţi mare, viitor… din părţi.
