►Legea de inimă albastră: Corupția e ca amorul liber: Ochii văd, inima cere!
►Axioma Laurei Codruța Kovesi: Arestezi, nu arestezi, vremea corupției trece!
►Amendamentul de aur al fiecărui partid: Corupții noștri sunt cinstiți și simpatici; corupții lor sunt odioși!
►Contradicție lui TB: Când Președintele țării îl numește pe Procurorul General, acesta- procurorul – este un om integru. Când același procuror general îl cheamă pe același (fost) președinte la audieri pentru infracțiuni, el – procurorul – a fost terorist la revoluție.
►Principiul întâi al corupătorului: Corup, deci exist!
►Postulatul despre cantitate al lui Vasile cel Mic: Când dintr-un cabinet nu sunt corupți mai mult de 15 miniștri din 20, acela este cel mai cinstit guvern.
►Principiul penetrării atocuprinzătoare: Cum trenul nu ocolește nici o gară, corupția nu se oprește la un singur partid.
►Axioma optimistului: Corupția învinge totul totdeauna!
►Corecția pesimistului: Corupția învinge totul totdeauna unde sistemul românesc este slab, adică peste tot.
►Legea consolării naționale: Corupția te lasă sărac, dar medicii te pot ucide.
►Teza lui DD (din PP DD): Un gazetar pragmatic este imparțial: el le ia banii prin șantaj și coruptului, și corupătorului.
►Regula fatalității a Elenei U: Oricât de mulți intermediari ar fi între corupătorul din vârful muntelui și corupt, până la urmă geanta cu euro ajunge la ministru.
►Regula supraviețuirii a lui DP: Fură și denunță!
►Paradoxul lui Viorel: Dacă vrei să te oprești din jaf îți pare rău, dacă nu te oprești igrasia din Beciul Domnesc îți face rău la reumatism și sciatică.
►Paradoxul lui Șova: Cu cât un politician e mai corupt, cu atât e mai vizibil la TV vorbind vehement de funie în casa coruptului.
