Am scris o mie de chestii despre Gigi Becali, mai haioase, mai belicoase, dar acum m-am hotărât definitiv: omul este un inocent simpatic. Aşa trebuie luat până la sfârşitul vieţii, a lui sau a noastră.
El a pus punctul pe i sau pe y, în legătură cu literatura de puşcărie. Lui, cică, "îndrumătorul" îi aducea cărţile la închisoare şi el le copia cu mâna lui, apoi erau tipărite cu numele Gigi Becali pe copertă. Ce atâta filosofie? Ei! Le-a copiat cu mâna lui, sunt ale lui.
SPAȚIU PUBLICITAR
Mă gândesc că dacă Gigi Becali mai ajunge pe la Poarta Albă, pentru prima aia de "îndrumător", m-aş angaja la el şi i-aş duce Moromeţii. Să copieze romanul şi să-l semneze. Am o bănuială că-i va plăcea cartea, mai ales după episodul cu Bisisica.
Când l-ar suna o piţipoancă de la o televiziune şi i-ar spune: "Domnule Becali, dar ştiţi, Moromeţii e romanul lui Marin Preda", el să-i replice: "Eşti o zdreanţă, Împăratul Iisus mi-e martor că eu l-am copiat cu pixul după îndrumătorul meu Doman!…"
O-ho! ce burtă de râs am face.
