Salamul de Sibiu a intrat şi el în rândul mărcilor protejate, fiind al doilea din România care a pătruns pe piaţa din Uniunea Europeană din acest punct de vedere. Statistica este una îngrijorătoare, ţinând cont de bogăţia şi diversitatea de produse româneşti care ar putea fi etichetate în acest fel. Numai în Argeş avem cel puţin 10 mărci care ar putea fi protejate!
1.Lactate Brădet
SPAȚIU PUBLICITAR
După incidentul din Italia, am putea spune că Brădet a devenit marca oficială a bacteriei E.Coli. Unde este un copil cu sindrom hemolitic uremic, fii sigur că este şi o brânzicuţă de la Brădet, alături de un biberon cu sarmale şi-o ciorbă de burtă. Potrivit specialiştilor, cu cât produsele sunt mai naturale, fără E-uri, conservanţi, coloranţi, emulsii, acizi ş.a.m.d, cu atât riscul de a conţine E.Coli este mai mare. Pentru că ceva trebuie să conţină şi ele, nu-i aşa?
2.Ţuica de Piteşti
Intrată într-un con de umbră, ţuica de Piteşti, fabricată cu alcool metilic de la defuncta Petrochimie sau cu moţuri de bască, ar putea intra în patrimoniul produselor UE protejate. Ar fi şi păcat, mai ales că am ajuns să consumăm toate spirtoasele dubioase, fabricate pe vapor. Cel puţin de la ţuica de Piteşti ştii de ce ai ajuns la spital, pe când în cazul celorlalte băuturi vei tinde întotdeauna să dai vina tot pe… brânzica de la Brădet.
3.Preţul magiunului de Topoloveni
Preţul magiunului de Topoloveni, nu magiunul în sine, ar trebui neapărat protejat de către Uniunea Europeană, ca nu cumva să scadă. Pentru că, dacă va scădea, magiunul va deveni cu adevărat competitiv pe piaţă, ar intra în vizorul concurenţei şi ar putea deveni al doilea produs care transmite E.Coli în rândul sugarilor. Sau ar putea ca fabrica de la Topoloveni să ia foc în mod suspect, ca multe alte fabrici autohtone din Argeş. Sau ar putea veni DNA-ul peste ea, pentru a inspecta provenienţa dubioasă a prunelor.
4.Vinul de Ştefăneşti
Perfect pentru un şpriţ de vară, vinul de Ştefăneşti trebuie protejat măcar până staţiunea de cercetări va fi pusă pe brânci definitiv, ca orice brand argeşean moştenit după Revoluţie. Prea bun din punct de vedere al raportului calitate-preţ, este clar că nu-şi merită publicul căruia i se adresează. În plus, de când s-a interzis fumatul, nu mai stăruie nimeni la un pahar cu vin, iar până vine căldura şi se vor redeschide terasele, trei sferturi dintre localuri deja vor intra în faliment.
5.Tudor Pendiuc
Bun de patrimoniu încă de după Revoluţie, de brandul Tudor Pendiuc trebuie ţinut cu dinţii, căci unul este omul care sfinţeşte locul. Nu ştiu cum se face dar noi, românii, tindem să ne batem joc de tot ce avem mai bun. Nu-i lăsaţi să-şi bată joc şi de brandul acesta! Fără Tudor Pendiuc, Piteştiul chiar ar avea şansa să arate altfel şi… de ce să riscăm? Şi apoi, cine suntem noi şi ce am făcut ca să merităm mai mult?…
6.Compostorul Publitrans
Artefact din timpuri străvechi, compostoarele de la Publitrans sunt o dovadă vie a faptului că Piteştiul a rămas încremenit în proiect. Datorită acestor compostoare am putea să ne declarăm primul oraş vintage din România. Sau am putea susţine că am descoperit călătoria în timp. Mai exact, într-un trecut foarte îndepărtat…
7.Autobuzele pentru anorexici
Achiziţionate anul acesta după un imens scandal de corupţie, autobuzele care deservesc transportul în comun din Piteşti au fost dotate special cu scaune duble pe care nu încape decât un singur călător. Pentru a încăpea doi călători, aceştia trebuie să fie ori copii sub 30 de kilograme, ori adulţi anorexici. Potrivit autorităţilor locale, acest gen de autobuze au fost achiziţionate în contextul în care obezitatea devine un fenomen global, mai ales de când populaţia din România a ajuns să se îndoape cu brânzică de Brădet. Cu alte cuvinte, graşilor, puneţi mâna şi daţi jos şuncile dacă vreţi să aveţi acces la acest gen de transport!
8.Pavela de Piteşti
Marcă înregistrată în mandatele lui Tudor Pendiuc, pavela ar putea lua locul lalelei de pe emplema municipiului. După ce a ajuns să facă legea în centrul oraşului şi apoi în cartiere, aceasta a ajuns să substituie şi verdeaţa care creştea nesistematizat, în neorânduială. Betonul, în general, este simbol al durabilităţii, al statorniciei, în timp ce vegetaţia este supusă vremelniciei. Aţi văzut cum betoanele şi pietroaiele Greciei au ajuns să facă din această ţară un reper al turismului de pe întreg mapamondul. Datorită betoanelor din Piteşti, şi oraşul nostru ar putea fi un astfel de reper. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
9.Sărăcia din sudul judeţului
Sudul judeţului zace de o veşnicie, parcă, într-o cruntă sărăcie. Apare mereu în analizele administraţiei judeţene la capitolul celor mai subdezvoltate zone, dar şi pe pliantele cu promisiuni. Să conservăm sudul în aceeaşi sărăcie ca până acum, zic, căci prea puţine lucruri am fost în stare să conservăm dea lungul timpului!
10. Mircea Andrei
Marcă deja protejată prin metode specifice, Mircea Andrei ar trebui să rămână aşa în continuare. Pentru că prea este plictiseală în peisajul politic autohton!
