La nouă ani de la prăbuşirea pieţei imobiliare din România, dezvoltatorii au început să construiască din nou aproape ca în vremurile bune, cerinţele de noi locuinţe, în special prin programul ,,Prima casă”, fiind în continuă creştere. Acest nou impuls este cât se poate de benefic pentru economie: mai multe blocuri noi înseamnă mai multe firme prospere, mai mulţi angajaţi şi, implicit, un preţ mai scăzut al locuinţelor. E drept că populaţia e tot nepregătită la capitolul rate de plătit pe termen lung şi că investitorii imobiliari şi băncile au cele mai mari beneficii, însă în România statutul de proprietar încă îl bate pe acela de chiriaş.
Deşi cererea de locuinţe este mare, statul, cel care dispune de cele mai mari posibilităţi de a face investiţii, rămâne în continuare codaş. În schimb, se plâng agenţii economici, acesta le-ar pune beţe în roate şi i-ar ţine în loc cu ridicarea de noi blocuri sau cartiere rezidenţiale, lucru care îi poate costa miliarde bune şi chiar falimentul. De cealaltă parte, statul îi acuză pe agenţii economici că ar urmări doar profitul personal şi că ar investi fără cap în terenuri mici din care vor să obţină maximum de profit.
La Piteşti, elanul ridicării de noi blocuri se înscrie în trendul naţional. Pentru a avea o imagine edificatoare, în 2011 se eliberau 981 autorizaţii de construire, în 2012 – 750 autorizaţii de construire, în 2013 au fost emise 785 de autorizaţii de construire, în 2014 – 784 de autorizaţii iar anul trecut, în 2016, numărul acestor autorizaţii se ridica la 1036. Şi totuşi, se construieşte cu frâna de mână trasă şi pe ochi frumoşi, acuză unii investitori. Se construieşte ţinând cont de lege, spune, pe de altă parte, Cristian Glogojeanu, şeful Direcţiei Tehnice de Urbanism al Primăriei Piteşti.
,,Solicitarea de clădiri înalte este foarte mare faţă de anii trecuţi. Anul acesta avem mai mult de şapte autorizaţii date pentru blocuri. Sunt blocuri în construcţie pe Strada Stadionului – două, în Găvana vreo trei, pe 9 Mai încă unul, pe Craiovei două, la Asirom avem un bloc, în Târgul din Vale două… Cred că sunt vreo 12 blocuri în construcţie la această oră.” ne-a declarat Cristian Glogojeanu.
În egală măsură, în aşteptare sunt destul de multe proiecte imobiliare.
,,În stand-by sunt documentaţii de urbanism care trebuie aprobate şi verificate de către Consiliul Local. Sunt cartiere rezidenţiale întregi de blocuri care aşteaptă ok-ul. Omul vine cu documentaţia la noi. Dacă se înscrie în indicii de urbanism, cer autorizaţie de construire. Maximum 20 de zile durează de când depune cererea, până când pleacă cu ea acasă. Când dosarul nu e complet, vorbim direct cu proiectantul, facem modificări dacă sunt de făcut, dar în 30 de zile maximum iese o autorizaţie de construire de la noi. Nu avem de ce să tărăgănăm lucrurile.
Problema e alta: există o procedură la documentaţia de urbanism de consultare a populaţiei din zonă. Cred că nu v-ar conveni să aveţi o casă cu un etaj şi să vă pomeniţi cu un bloc de zece etaje. Şi atunci se face o consultare a populaţiei. După lege, aceasta se realizează în 15-30 de zile. Noi suntem undeva la mijloc. Investitorii vor multe, dar trebuie să ţinem cont şi de restul cetăţenilor. Vă daţi seama ce înseamnă ca pe 180 de mp să vii cu un bloc de patru etaje. Uneori ni se solicită nişte aberaţii. Vin unii investitori cu suprafeţe mici de teren şi vor să câştige cât mai mult. Or, Consiliul local nu e de acord cu aşa ceva.
Spre exemplu, la Monumente, pe Strada Victoria, lângă sediul SRI, un dezvoltator a cumpărat tot terenul disponibil. Vrea să ridice nişte clădiri înalte. Păi ce facem cu cei din jur, că i-am omorât! Dacă fac clădiri înalte, cum va fi circulaţia pe străduţele acelea? Când coboară un bloc întreg dimineaţa, să ducă copiii la şcoală, pe unde iese pe străduţele acelea? Cei de la Monumente nu au acceptat, i-au pus condiţia să facă un bloc mai mic. Şi ca acest caz sunt foarte multe. Sunt investitori care cumpără un teren şi cred că pot face orice pe el. Nu poţi să faci! Le explic, dar nu înţeleg, insistă, merg la ziare… De ce nu fac investitorii un cartier de blocuri, la marginea oraşului? Dar nu, vor în centru, să le vândă scump!” argumentează şeful Serviciului de Urbanism.
Ca să fie şi mai explicit, oferă şi exemplul unui investitor… cu cap: Adrian Prodănel…
,,Să se uite investitorii la blocul făcut de Prodănel! Ce suprafaţă are? 1800 mp! Oamenii ştiu ce să ia. Un hectar au luat pe N. Bălcescu, au făcut documentaţie de urbanism, vor face un cartier rezidenţial. Acolo nu e nimic. Prodănel ştie ce să cumpere. Nu ia 200 mp în centrul oraşului!”
Am tinde să-i dăm dreptate domnului director şi probabil că şi are în multe dintre cazurile la care face referire. Privind, însă, la modul în care s-a construit în ultimii ani în Piteşti, nu putem să nu ne întrebăm cum de s-au făcut concesii pentru unii, care au construit şi în zonă inundabilă, şi cu umbrirea locuinţelor din jur, şi cu nerespectarea regimului de înălţime, iar pentru alţii… legea e lege. De încadrarea în stilul urbanistic nu mai vorbim, căci din acest punct de vedere Piteştiul este o catastrofă. ,,Frumuseţea este relativă” – se apără domnul director.
Frumuseţea, într-adevăr, e relativă, dar numai la capitolul ,,frumuseţe” nu pot fi încadraţi ,,monştri sacri” precum clădirea Bibliotecii Judeţene Argeş, cea a Finanţelor Publice sau a Vămii Piteşti…
