Donuterie. O construcție lexicală, fără autorizație, ce pare să urmeze cofrajul de import al limbii române. De negăsit în dicționare, nici măcar în cel de neologisme, se răspândește cu litere mari pe ziduri fățoase, frumos mirosind a gogoși cu vanilie, îmbăiate în ulei încins, stors din palmieri de peste mări și țări.
Suntem martorii Facerii. Sub ochii noștri, limba națională, acest organism viu, fin receptor de gust și avid de noi combinații savante, salivează abundent la gogoașa americană. Nerăbdători să dăm limbi dulcii găuri ornate cu ciocolată a covrigului-gogoașă american, mai punem o nestemată de import la șiragul de pietre rare al comorii, în adâncuri înfundată…
“O donută, vă rog!”
Nu vă umflați ca… donuta! Unu’ înşiră la gogoşi, spunând despre moşi, strămoşi…
PS: E posibil ca Donuteria să fie un loc unde cunoscătorii limbii engleze nu vor intra niciodată, fiindcă ei vor intelege că în locul ăla NU AI VOIE SA FACI NIMIC…
