Și ce s-a mai gândit El, Dumnezeul haitei cu muște pe căciulă?
,,Acum, că am făcut bani, din banii poporului, pentru noi și pentru copiii copiilor noștri, că i-am pus la adăpost, se cade să schimbăm legile care ne-ar putea pedepsi, cât mai avem în mâini frâiele căruței de se cheamă România” – şi-a pus boi și vaci, umili și ascultători, în fruntea atelajului, le-a pus stea în frunte și îi biciuie să tragă, pentru el, mai cu seamă.
Cum norodul (prostimea, deh!) a început să iasă pe la porți și să-i înjure că hurducăie prea tare căruța, pe drumul rupt, ca vai de el, tare s-a supărat Dumnezeu!
A poruncit slugilor să tocmească legi, iscusit meșteșugite, să creadă norodul că sunt bune pentru țară, ca să le-nchidă gura celor care vor mai cuteza să-i afurisească și să dea în vileag muștele de pe căciulile haitei.
Ca să domnească în bună pace, până vor muri, în domnie!…
