Convorbire primită din trei surse paralele, dar de încredere
Dragnea: Pssss! Pssss! Doamne?
Dumnezeu: Ce e, Liviule, iar vorbești încet, să n-o trezești pe Irinuca?
Dragnea: Da, Doamne, abia am adormit-o. Am dat-o și luica pe picioare, i-am și cântat…
Dumnezeu: A mai crescut și ea, Liviule, nu mai face două somnulețe pe zi, ca înainte…
Dragnea: Doamne, îți spun că aproape că am adormit-o cu forța, iar eu nu mai pot dormi nici noaptea!
SPAȚIU PUBLICITAR
Dumnezeu: De ce, Liviule?
Dragnea: Doamne, poate mi se pare, poate o fi de la atâta surmenaj, dar acum cinci zile, în timp ce vorbeam cu Viorica la telefon, mi s-a părut că se uită urât la mine. Ieri, spre exemplu, a apărut în ușa bucătăriei cu un cuțit în mână, zâmbind ciudat. Cică a vrut să-mi facă surpriză și să-mi gătească pentru prima oară o ciorbă de burtă, iar azi, stând lungită în pat, mă fixa așa, într-un mod ciudat…
Dumnezeu: Adică se uita la tine?
Dragnea: Da, fix la mine!
Dumnezeu: Și, de obicei, când sunteți singurei în casă, se mai uită și la altcineva?
Dragnea: Nu, dar de ce să mă privească așa, insistent, că doar mă cunoaște de atâta timp! Cred că 30 de secunde a azvârlit așa, niște priviri, uneori chiar piezișe, că i-am și zis: ,,Irino, cred că îți trebuie ochelari!".
Dumnezeu: Și ea ce a zis?
Dragnea: S-a uitat și mai urât la mine și m-a făcut nesimțit, că cică ea nu s-a luat de dinții mei! Ce să mai, Doamne, eu cred că are în plan să mă asasineze!
Dumnezeu: Ei, hai, Liviule, dar de ce să facă asta? Ești un bărbat bine, cu stare, cu serviciu bun, lumea te respectă și, din câte constat, te și iubește foarte mult.
Dragnea: Așa este, toți vor să-mi dea m*ie, nu-ți spun ce bărbat invidiat sunt pentru preludiile astea cu care m-a cadorisit poporul și pe bună dreptate, că am crescut salarii, am crescut pensii, am tot crescut, adică, dacă nici eu…
Dumnezeu: dar am auzit că a crescut și ROBOR-ul, au crescut și prețurile în piață, au crescut și facturile…
Dragnea: Normal, Doamne, PDL a tăiat, noi am mărit, PDL a închis spitale, noi le-am deschis…
Dumnezeu: Parcă am mai citit treaba asta pe Facebook… Apropo, dar ce spitale ați deschis?
Dragnea: Mi se pare mie sau, brusc, ai devenit și tu ostil, Doamne?
Dumnezeu: Dar ce-i cu tine, Liviule, de ești atât de suspicios?
Dragnea: Acum ce vrei să spui, că sufăr de paranoia tiranului, cum mi-a spus Iohannis?
Dumnezeu: Nici pe departe, doar că am un program destul de încărcat și chiar nu știam dacă ați deschis vreun spital în ultima perioadă, dacă ați construit vreo școală, dacă ați început construcția vreunei autostrăzi, că aveați un program de guvernare extrem de generos!
Dragnea: Doamne, eu am venit la tine cu sufletul curat, cu sufletul deschis și tu continui să fii tendențios! Păi la ce folos atâta deranj, când am pus în Guvern toți proștii?! În fiecare zi deschide câte unul gura, presa și societatea civilă se râde ca proasta și nici nu bagă de seamă că, în fapt, n-am făcut nimic. Ba, mai mult, promovând toți proștii și incompetenții, le-am dat altora aripi, făcându-i să se creadă infinit mai deștepți, prin comparație. Cum s-ar spune, le-am măgulit orgoliu. N-ai văzut ce se râde poporul pe Facebook? Și, crede-mă, Doamne, chiar nu mi-a fost ușor să găsesc niște proști atât de mari!
Dumnezeu: Bine, bine, Liviule, dar de ce să nu faci nimic bun pentru poporul ăsta care, în definitiv, și-a pus toată speranța în voi?
Dragnea: Pentru că mă urăște, Doamne, de aia! M-a urât de la început. Mă vrea priponit, mă vrea mort! Și pentru ce, că am furat și eu, cum a furat toată lumea? Bine, la alt nivel, dar fiecare fură la nivelul lui, ce poate și cum poate! Dar corporatiștii, vânduți puterilor străine, ne vor sclavi pe niște salarii care par mari, dar cu care nu poți să-ți cumperi nici măcar o vilă în doi ani. Zi-mi tu, Doamne, e corect? O singură viață ne-ai dat, chiar trebuia să mi-o petrec plătind rate 30 de ani la o bancă pentru un rahat cu trei camere, de nici 70 mp? Asta e viață?!
Dumnezeu: Păi așa își duc traiul majoritatea din țara asta…
Dragnea: Vezi? Chestiune de alegere! Chestiune de curaj… Că de aia zic, poporul ne urăște și ne invidiază că am avut curajul să ne facem detestabili, dar să trăim ca-n sânul lui Avraam. Ei rămân cu ura în suflet, urlă ca proștii în fața unor ziduri goale, iar noi stăm tolăniți pe plaje de lux și luăm ce e mai bun de la viață.
Dumnezeu: Și cu sufletul, cu sufletul cum rămâne, Liviule? Cu demnitatea? Cu faptul că nu poți dormi noaptea, că ți-e frică să nu te omoare femeia cu care împarți patul, că ți-e frică să ieși pe stradă de teamă să nu te scuipe careva?
Dragnea: În cazul ăsta, Doamne, am avantajul terenului. Avantajul că m-am născut într-o țară în care lumea urăște cu intensitate, dar uită repede. Ții minte ce urlau rezistenții în stradă să nu le-o dăm jos pe Codruța? Și tot le-am dat-o. Cât au ținut minte? Nici o săptămână, că apoi am trimis-o pe Viorica să mai zică ceva, și s-au luat toți cu inepțiile ei. Doamne, poporul e ușor de dus de nas. A uitat el că a murit un om după bătaia din 10 august…
Dumnezeu: Păi înseamnă că te merită, măi Liviule!
Dragnea: Da' cum nu, că de aia nici nu prea am mustrări de conștiință.
Dumnezeu: Ssst!
Dragnea: Ce e, Doamne?
Dumnezeu: Mi se pare mie, sau Irinuca dă semne să se trezească?
Dragnea: Doamne, pupați-aș tălpile, adoarme-o din nou, că nu mai suport! Iar mă ia cu fiori pe șira spinării când se uită la mine!
Dumnezeu: Ei, lasă Liviule, poate e doar din cauza faptului că are nevoie de un oftalmolog…
