Generația decrețeilor a ajuns la o jumătate de secol. O analiză din interior, cu cei care au trăit jumătate de viață în comunism și o altă jumătate în capitalismul nostru sălbatic.
Astăzi: Liviu Stancu, avocat, coordonator PRO România
Generatia “decrețeilor” din care fac parte, iată a implinit o jumătate de secol de existență! În timpul copilăriei noastre zicerile oficiale difuzate pe la radio și frântura de program TV (două-trei ore/zi) ne sufocau cu tot felul de cuvinte mari. Eram “generația de aur” ce urma “să crească odată cu țara”! Și iată-ne acum, în 2019, la cincizeci și puțini ani de la decretul ceaușist ce a reusit să genereze o explozie a natalității. Este evident că “decrețeii” au fost un fenomen social prin amploarea consecințelor generate ultimilor douăzeci de de ani de comunism. În acelasi timp, suntem o generație ce a parcurs o perioadă istorică tumultuoasă, începând cu fenomenul Revoluției și continuând cu provocările primilor 30 de ani ai noii istorii capitaliste a României.
Din păcate trebuie să recunoastem că, generatia noastră a fost aproape strivită între tarele epocii comuniste de care încercam (fără a ne strădui prea tare) să ne dezbărăm și rigorile unui capitalism pe care nici până acum nu am reușit să-l înțelegem prea bine. Am senzația că “decrețeii” rătăcesc încă buimaci, încercând să supraviețuiască unei societăți dezvolatate pe plai mioritic aproape haotic: un capitalism de cumetrie în care puterea dreptului este surclasată de forța brutală a puterii politice și financiare, în care bunul simț este apreciat ca o dovadă de inadaptare, în care înjurătura face “rating” incultura și chiar nerozia fiind puternic promovate, servilismul fiind principala calitate politică.
Știați că, acum 30 de ani eram burdușiți de cursuri extrașcolare, cam ce se face acum în tările de top ale Europei: teatru, muzică, desen/design, aeromodele, rachete, chimie, fotografie, astronomie etc. A, și …orientare turistică! Apropos, a auzit cineva să se mai facă acum orientare turistică în România?! Bineînțeles că nu, într-o țară în care “s-a pierdut busola” cum naiba să mai faci orientare turistică! În Finlanda de pildă, disciplina asta este promovată puternic ca urmare a aptitudinior pe care le generează.
Suntem iată, un paradox: cu un bagaj de informații superior generațiilor de după noi, în general mai zdraveni ca stare de sănătate decât ei, poate chiar un pic mai culturali și cu ceva sensibilități artistice, ratăm masiv participarea noastră la construirea unei societăți producătoare de bunăstare. Generația mea nu a reușit să se adapteze la modernitatea de tip european, refuzând să ințeleagă un lucru simplu: viața îndestulată este rolul unei lupte continue care necesită un permanent efort. Am importat ca valori europene bemveul și mercedesul, refuzând însă educația drastică și respectarea perfectă a standardelor. Am preferat a tolera hoția, lucrul facil, falsa competență și cumpăratul de cartoane drept diplome universitare, refuzând promovarea meritocrației. Am ales ipocrizia în defavoarea adevărului care, este adevărat… doare!
Pe scurt, suntem aproape o generatie de dinozauri, ființe masive, cu forță dar cu probleme mari de adaptare la rigorile unei vieți moderne bazate pe competiție. Fiind totuși ființe inteligente, vom fi obligați să ne adaptăm permanent. Totul este să nu se întâmple prea târziu, “decrețeii” prin număr și experiență fiind totuți o generație ce poate să genereze încă schimbări majore în cursul evoluției României!
P.S.: Citiți în săptămânalul Ancheta din această săptămână și alte mărturisiri ale celor care au făcut parte din această generație!
Mai citește și!
Decrețeii – zvâcnirea unei generații în conflict cu ea însăși
