Imaginea Romaniei peste hotare se deterioreaza pe zi ce trece. Fie ca evenimentele in care sunt implicati romani (mai ales cei de etnie roma) sunt amplificate artificial, fie ca, intr-adevar, strainii au ajuns sa nu mai suporte comportamentul si modul mizer de trai al romanilor plecati la „ciordit” si cersit, cert este un lucru: de suferit par sa sufere tot cei nevinovati. Este si cazul lui Mihai Ionita, elev al Liceului de Arta „Dinu Lipatti”. Mihai, alaturi de alti 60 de colegi, a participat in perioada 11-19 mai la o tabara de creatie din Franta, organizata cu prilejul concursului dedicat celebrarii Francofoniei. Excursia a vizat si vizitarea unor orase precum Budapesta, Viena, Paris si Venetia, suficient incat Mihai sa-si dea deama ca strainii nu ne vad cu ochi buni. Cel putin italienii par a ne baga pe toti in aceeasi oala… Despre impresiile de excursie ale lui Mihai, cu bune si cu rele, in cele ce urmeaza…
„Cand au auzit italienii nostri ca vorbim romana… pac! Close!”
Cati ani lumina ne despart de Franta?
Cati ani lumina?… Nu stiu, eu tratez umanitatea ca fiind egala. Ceea ce ne desparte este nivelul cultural. Fireste ca Franta, ca si Europa Occidentala si vestul Europei, este o zona dezvoltata nu numai din punct de vedere cultural, ci si economic. Dar ne miscam si noi cu pasi repezi, avansam spre standardul UE. Sigur ca nimeni nu va avea interesul sa ne trateze ca pe niste egali, nici acum si nici pe viitor, de aceea avem de muncit serios in acest sens.
Impresii de calatorie…
Cel mai mult mi-au placut oamenii de acolo, au niste personalitati diferite de ale noastre.
Se spune despre francezi ca sunt extrem de nationalisti si ca obisnuiesc sa trateze discriminatoriu pe cei pe care nu-i considera… egali.
Da, intr-adevar, sunt niste nationalisti, insa, personal, nu m-am simtit discriminat in niciun fel. La inceput, francezii au fost putin revoltati ca nu toti romanii stiau limba franceza. Am incercat sa comunicam in engleza, dar ei nu stiau nici limba asta. Nu stiu nicio limba straina. Pana la urma am inteles adversitatea lor pentru limbile anglofone, dar nu am inteles, insa, de ce nu invata o limba latina, o spaniola, o italiana… La Consiliul Francofoniei la care am luat parte, nu s-a tradus nici macar in engleza, asa ca pe unii ne-a luat somnul, altii au inceput sa deseneze. La final mi-au explicat ceilalti colegi despre ce se discutase. Oricum, francezii ca francezii, dar n-as vrea sa va spun ce parere au italienii despre noi! In Venetia, ne-au inchis magazinele in fata. Cand au auzit italienii nostri ca vorbim romana… pac! Close! Eu ma asteptam la astfel de reactii, caci am auzit de conflictele provocate de romani in strainatate, dar asta nu inseamna ca nu a fost un pic socant.
Tunisienii, mai inteligenti decat francezii
Spui ca te-a impresionat cultura franceza, dar nivelul de cultura al francezilor te-a impresionat la fel?
Nu as putea sa ma pronunt in acest sens, insa grupul de francezi cu care am socializat avea o cultura generala foarte buna, am discutat despre folclor, Europa Occidentala, arhitectura… Oricum, nivelul lor de cultura nu mi s-a parut mai ridicat decat al tunisienilor sau italienilor. Copiii din Tunisia m-au impresionat foarte mult pentru ca studiaza totul in profunzime, acorda seriozitate examenelor. Daca ar fi sa fac un top, francezii s-ar situa undeva pe locul trei, la egalitate cu italienii, noi… pe un loc doi, desi am mai avea multe de invatat la capitolul cultura generala, iar pe primul loc, tunisienii.
Povesteste-mi, in cateva cuvinte, in ce a constat tabara de creatie din Franta.
In primele zile am vizitat Lionul, apoi am fost la un parc acrobatic langa Lion – unde mi-au ramas suveniruri cateva zgarieturi –, am vizitat Catedrala Feuvrier, Turnul Eiffel, muzee… si am avut cateva activitati in grup, unde am realizat, in echipe de cate patru persoane, cate un desen care sa reprezinte ideea de solidaritate si diversitate. Eu am incercat sa invat cat mai mult de la toti, despre cultura si traditiile lor, pentru ca m-am dus acolo nu sa ma distrez, ci sa descopar si sa invat lucruri noi. Una peste alta, mi-a placut totul acolo. Altii s-au mai plans de mancare, de cazare, dar eu nu sunt un tip mofturos si m-am adaptat la orice. Am ramas prieten cu multi de acolo, ne scriem si acum si mi-au facut invitatie sa vin sa vizitez in Franta, in Tunisia, in Italia…