Am si eu o slabiciune, si eu sunt om! Dorintele deosebitului meu prieten, domnul Babi Gratu, sunt pentru mine porunci, la care ma supun, cu atat mai bucuros cu cat vad ca amicul nu abuzeaza niciodata de influenta nemarginita ce stie bine ca exercita asupra-mi… De asta data, ce mare lucru-mi cere?
„Stimate amice,
Stiu ce prieten esti cu X-ulescu si cat nu e in stare sa-ti refuze o rugaminte. Ma-ndatorezi pana-n suflet, daca obtii de la el repunerea mea in fonctie, fara de care nu mai pot sa traiesc. Cu cele mai afectuoase salutari, al dumitale bun prieten.
BABI GRATU”.
Pot sa refuz? Nu pot. Dar bine s-a nemerit! X-ulescu are si el o slabiciune, si el e om, tine la mine si nu e in stare sa ma refuze. Repede pun mana pe telefon si il sun:
– Amice, sunt sigur ca n-ai sa ma refuzi; stiu ca pot conta pe amicitia ta si nu-mi permit a ma-ndoi un moment ca in cazul de fata, fiind vorba, ma-ntelegi, de o chestiune care ma intereseaza in asa grad, incat daca n-as fi pe deplin convins ca tu, care mi-ai dovedit totdeauna, fara sa dezminti niciodata o afectiune, ce pot zice ca la randul meu… In fine…
– In fine – zice X-ulescu – am inteles… Nu trebuia sa ma iei asa pe departe. Vii sa ma rogi pentru vreun disperat care si-a dat sefii in judecata!
– Nu e disperat, amice; e un baiat bun, dintr-o categorie dintre cele mai bune: mi-e… ruda.
– Bine, bine! Ce vrea parlitul tau de protejat?
– Fonctia inapoi!…
– Apoi, daca n-o fi bun de nimic pezevenghiul!
– Ei, acum si tu! Parca el o sa fie cel dintai si cel de pe urma care sa aiba fonctie fara sa fie bun de ea!… Te rog, draga amice, daca ramane baiatul fara fonctie inca un an, e o mare nenorocire pentru el si pentru mine o mare mahnire…
– A! irezistibila milogeala prieteneasca – zice X-ulescu; ce bine stii tu sa poruncesti! ‘Aide sa-ti fac un bine si de data asta… sa-l ajut pe protejatul tau.
Dar la instanta mea nu se poate, asa ca o sa fac niste interventii mai sus sa ti-l rezolve. Vino maine!
-Multumesc, frate!
Astept o zi si dis de dimineanta ma infiintez la biroul amicului X-ulescu.
-Ai avut mare noroc, zice X-ulescu, c-am sunat tocmai la pont pe Y-ulescu de la Tribunal, amic bun al meu care nu-mi poate refuza nimic, care a sunat pe Z-ulescu de la Curte care nu-i poate refuza nimic, care a sunat pe W-ulescu de la Inalta Curte care de asemenea nu-i poate refuza nimic lui Z-ulescu; daca mai intarziai o zi, nu se mai putea face nimic si disperatul tau ramanea fara fonctie definitiv si irevocabil.
-Si? Ai rezolvat?
-Da, dar numai pentru o saptamana.
-Cum asa? Si dupa-aia?
-Dupa aia il demite iar.
-Nu inteleg!…
-Uita-te, am gandit eu, cum sa nu pot salva un amic al amicului meu de la nenorocire?! Ramanea insa Glorin Fardin fara fonctie, cu toate ca tine la el atat X-uneanu, la care tine Y-uneanu, la care tine Z-uneanu, la care tine W-uneanu amic bun de tot cu W-ulescu la care tine foarte mult si cu care nu se poate supara nici in ruptul capului…
-Si?
-Si e simplu… O saptamana il demite W-ulescu pe Glorin Fardin si il numeste pe Babi Gratu, alta saptamana il demite W-uneanu pe Babi Gratu si il numeste pe Glorin Fardin si tot asa… si toti amicii raman amici…
P.S. Ei bine, dragilor, dupa atata munca de interventie pentru amicul meu BABI GRATU, iata-ma invins: de data aceasta nu de Glorin Fardin, ci de.. Barba Ancu, cea care, se pare, are pile mult mai sus si mult mai bune decat pot avea eu vreodata… Offf!
