Jurnal de Vama Veche
Indiferent ca in concediile mele si ale prietenilor mei vrem sa ajungem la Costinesti, Eforie sau 2 Mai, facem ce facem si tot in Vama Veche ne stabilim ,,comandamentul”. Acum vreo 10 ani, in liceu, trageam o fuga prin Vama cu cateva sute de mii de lei, de 1 Mai. Ne amorteau fundurile de frig in cort, dar locul ni se parea unul extrem de placut. Plaja, desi salbatica, plina de alge si de scoici, era total lipsita de gunoaie. Mancare cumparam de la singurul market din Vama si ne costa o nimica toata. Bautura era foarte ieftina, iar rockeritele puteau fi agatate cu un gat de vodka… Anii au trecut, iar micul sat de pescari de pe sudul litoralului romanesc a devenit o ditamai statiunea. Una de fite. Si in cazul nostru, al vechilor vamaioti s-au produs ceva schimbari. Chiar daca am stat majoritatea timpului tot la cort, am dobandit si noi cateva fite ale noii statiuni si ale tinerei generatii de vamaioti.
Drumul
Ceea ce nu mai poate fi folosit, fie este aruncat la intamplare, fie este ,,modernizat”- cam aceasta ar fi filosofia romanului privind circuitul materiei in natura. De reciclat, mai greu… Drumul spre mare de la Pitesti la Bucuresti l-am facut cu ,,sageata albastra”, un surogat de tren care este folosit in Occident pentru transportul navetistilor pe distante de cativa kilometri, dar care pe meleagurile mioritice a fost desemnat pentru cursele de ,,rapid”. OK, am inceput cu circuitul materiei in natura… Va mai amintiti de vechile vagoane supraetajate ale „personalelor”? Da, alea in care putea a urina de la primul si pana la ultimul scaun, de parca principalul rol al bancilor ar fi fost acela de closet. Ei bine, multe dintre aceste vagoane au fost modernizate si acum sunt atasate locomotivelor care strabat drumul dinspre Bucuresti spre mare, in ritm ,,accelerat”. Intr-unul dintre aceste vagoane am nimerit si noi. Ni s-a spus sa inchidem usile, deoarece vechile latrine au acum aer conditionat. Am respectat indicatia, desi niciunui angajat al CFR-ului nu-i trecuse prin cap sa regleze temperatura. Muream de cald! Trenul s-a pus in miscare, cu aproape un sfert de ora dupa ora anuntata. Dupa doar doua minute de mers, trenul s-a oprit. Un lunatic trasese semnalul de alarma. Pornim cu greu si ne gandeam cu groaza ca vom pierde legatura de la Constanta la Mangalia. Dupa prima statie, se rezolva si problema cu aerul conditionat. Camarazii mei de drum dorm. Simt nevoia sa ma duc la toaleta. Vroiam sa fumez, iar acolo era singurul loc in care imi puteam umple plamanii de nicotina. Coada de nedescris… Doamne fereste, sa nu credeti ca pe romani i-a apucat nevoile dupa doar o ora de mers cu trenul! Toti stiau ca risca o amenda usturatoare daca sunt prinsi fumand pe culoar, asa ca… la buda cu ei! Unde erau vremurile in care puteai sa fumezi doar deschizand geamul la compartiment? Dupa cateva astfel de expeditii, ajungem in Constanta cu o intarziere de peste o ora, undeva aproape de 8.00 dimineata. Personalul de Mangalia avea sa plece in cateva minute.
,,Nu mai vreau in 2 Mai, e o statiune de bosorogi!”
Spiritul Vamii Vechi s-a stricat de la an la an, asa ca am hotarat sa campam in 2 Mai. Ajungem intr-un camping. Liniste de mormant. Doar macaralele de pe Santierul Naval Mangalia isi mai dau in petic. Amplasam corturile, apoi dam o tura pe plaja. ,,Auzi, mai, Dane, de ce dracului ne-ai adus aici? E liniste, dar tu nu vezi ca pe plaja nu sunt decat familisti si batrani? Nu mai vreau in 2 Mai, e o statiune de bosorogi!’’, mi-a reprosat unul dintre prieteni. Intr-adevar, chiar eu le spusesem ca mai bine e sa ne bem berile in liniste decat in zgomotul a zeci de terase, precum cele din Vama Veche sau Costinesti. ,,Sa fii multumit ca e camparea gratis si ca ne putem misca usor spre Mangalia sau Vama!”, am replicat eu. Nu am avut dreptate. Dupa cateva ore, la noi a venit o femeie intre doua varste, care ne-a spus ca trebuie sa platim 15 lei pe zi pentru fiecare cort si alti 10 lei zilnic de persoana. Ca ,,facilitati”, aveam posibilitatea sa ne facem nevoile in bude turcesti si dusuri cu apa rece sau, dupa spusele admninistratorei, ,,daca o sa faceti baie dupa pranz, o sa aveti si apa calda, ca se incalzeste rezervoru’ ”. Nemultumiti, a doua zi aveam sa plecam spre Vama…
,,Ce misto era la bulgari!”
Am dat salbaticia din 2 Mai pe grobianismul din Vama Veche! E drept, costul de campare a fost mult mai scazut, doar 10 lei de persoana pe zi, in curtea unei batrane. Fiindu-ne foame, ne-am „bagat” la o terasa. Preturile erau extrem de ridicate, musterii extrem de multi, semn ca rockerii saraci ai Vamii de odinioara sunt pe cale de disparitie. ,,Doar” 16 lei a costat o iahnie de fasole, iar salata de rosii putea fi cumparata cu 5 lei. Berea, nici sfintita la Muntele Athos, nu ai fi dat pe ea 6 lei, sticla de 0,5! ,,Ba, las-o in p… mea de treaba, o data pe an vii la mare si te vaiti ca ai dat nu stiu cat pe o consumatie la restaurant!’’ incepuse disputa intre doi colegi de-ai mei. Raspunsul a venit destul de repede: ,,Vara trecuta, dupa o aplicatie, am poposit la Burgas, la bulgari. Imagineaza-ti Sibiul pus pe malul Marii Negre! Asa de frumos arata. Am luat terasele la rand si nicaieri nu am gasit berea la un pret mai mare de 2 leva, adica vreo 38 de mii de lei vechi, cam cat ar costa si in Pitesti. Sa nu mai vorbim de mancare, de civilizatie si de curatenie. Era chiar misto la bulgari” a fost replica unui vechi prieten din Pitesti, care in prezent lucreaza in Marina Militara. I-am dat dreptate, vazand cu ochii mei ca o buna parte a litoralului romanesc s-a transformat intr-o imensa groapa de gunoi a Romaniei.
Seringi si cioburi
Pe vremuri, adica acum vreo zece ani, tinerii isi lua mintile cu o juma’ de vodka ieftina sau cel mult cu un cannabis de proasta calitate. Vremurile s-au schimbat, iar zilele trecute in Vama Veche puteau fi vazute aruncate la intamplare zeci de seringi. Nu cred ca erau ale bolnavilor de diabet, necesare pentru insulina! Oricum, consumul de droguri a atins un asemenea nivel pe litoralul romanesc, incat autoritatile nici macar nu mai desfasoara campanii de stopare a consumului de droguri, ci doar de reducerea a riscurilor asociate. Am vazut zeci de fluturase cu texte de genul: ,,Sa nu folositi aceeasi seringa cu un alt prieten! Nu va injectati heroina decat in venele de la maini, evitand arterele! Fiti atenti la dozaj!, etc.” Mai multe decat seringile aruncate au fost sticlele sparte. Niste netrebnici sparsesera cateva sticle cu o seara inainte si aruncasera o parte din cioburi in mare. O fata intrase in apa si a capatat o taietura groaznica. A fost condusa cu o ambulanta la spitalul din Mangalia. A fost doar un eveniment petrecut in fata mea… Asemenea lui au fost multe altele. Chiar daca jandarmii patrulau aproape non-stop, nu au putut sa impiedice zecile de scandaluri. Consumul de bautura si de droguri fiind extrem de ridicat, oricand putea izbucni un conflict.
Si ,,deterioararea” Vamii nu se opreste aici… Cred ca Vama Veche a imprumutat ceva de la Mamaia. Si vamaiotii devin de la an la an tot mai grandomani. Daca la Mamaia baietii de bani gata intrau pe plaja cu masini ultimul racnet, in Vama Veche motociclistii reprezentau un adevarat pericol pentru trecatori. Beti, cu motoarele turate la maximum, putin le pasa de linistea si siguranta celor din jur.
Stuffstock 6, un esec lamentabil
De ceva ani, cativa baieti de la ,,Academia Catavencu” si reprezentanti ai ,,societatii civile’’ (care or fi aia?) arata ca le pasa de ceea ce s-a ales de Vama Veche. Nu numai ca rezultatele lor au fost nule in privinta campaniilor, dar in Vama Veche se tot construieste, iar in doi-trei ani nu va mai ramane metru patrat fara cladire. In ideea ,,protejarii’’ rezervatiei marine Vama Veche, acesti baieti organizeaza de vreo sase ani festivalul Stuffstock, care a devenit o adevarata industrie. Castiga bani, multi bani! OK, asadar baietii sunt niste ipocriti ordinari. Dar, daca anii trecuti am avut ocazia sa vad trupe foarte bune pe scena acestui festival, anul acesta, singura trupa cunoscuta a festivalului a fost Apocalyptica, restul fiind ,,balast’’ de prin estul Europei. Chiar si asa pretul biletului a fost extrem de piperat, 75 de lei pentru fiecare seara…
(25 august)
