Interviurile lui Dumitru Augustin Doman. Astăzi, față în față cu filosoful Leonid Dragomir.

Dumitru Augustin Doman: Dragă Leonid, ce mai e filozofia la anul 2022? Mai poate aduce ea ceva nou după mii de ani de gândire? Nu e epuizată?

 Leonid Dragomir: Întrebarea ta a generat multe dezbateri, tot filosofice, începând de prin a doua jumătate a secolului trecut. Heidegger are un text intitulat Sfârșitul filosofiei și sarcina gândirii, în care susține că epuizarea filosofiei, în diversele științe, nu înseamnă și sfârșitul gândirii; dimpotrivă. E greu de spus ce înseamnă noutate în filosofie – un sistem nou?, o reconstrucție a unor idei vechi? – însă e cert că există o nevoie de filosofie care ține de umanitatea omului.

DAD: Faci naveta săptămâna Albota-București? Unde-ți place mai mult?

LD: Ai umor și de aceea m-ai încuiat. Oricum, între Albota și București fac des escale la Pitești.

 DAD: Ce-ți place la prietenii tăi?

LD: Depășirea egocentrismului din care atât de puțini pot să iasă.

DAD: Dușmani ai? Ce te deranjează la ei?

LD: Nu cred, sau nu vreau să cred că am dușmani pe viață. Mă deranjează că sunt unii care după ce mi-au făcut rău mă urăsc și mai mult, probabil pentru a se justifica în ochii lor.

DAD: Mai ții minte ce carte ai citit prima oară? Dar prima carte de filozofie pe care ai citit-o care este?

 LD: Vitea Maleev la școală și acasă, primită ca premiul după clasa I, unde era vorba despre pățaniile unui școlar sovietic. De filosofie nu știu. Am citit multă vreme exclusiv romane, apoi am virat-o spre filosofie, dar nu a fost o carte decisivă care să mă îndrepte pe această cale.

DAD: Ce personaj de poveste te-a speriat în copilărie?

LD: Nu-mi amintesc să fi fost așa de speriat de vreun personaj din povești. Poate Manea „slutu și urâtu” din balada Toma Alimoș.

DAD: Ai o carte de dialoguri cu filozoful Mihai Șora. Cu ce filozof dintotdeauna ți-ar plăcea să stai la taclale și în ce cadru?

 LD: Discuțiile cu oameni pasionați de filosofie mi-au produs mari satisfacții și mă bucur că am discutat cu câțiva. Mi-ar fi plăcut să discut cu Jacques Ellul, un filosof puțin cunoscut la noi. Dar sunt atâția!

DAD: Care-i culoarea ta preferată vara?

LD: Albastrul. Nu doar vara.

DAD: Dacă lumea ar fi creată de un grup de filozofi, ar arăta mai bine. Ce-ar fi: o democrație, o dictatură, un haos?

LD: Orice om cultivat știe că Platon a creat în dialogul Republica modelul unui stat totalitar (deși există și interpretări care nu susțin asta). Nu cred că menirea filosofului este de a conduce, de a fi rege, dar consider că ideile filosofice schimbă lumea în moduri adesea îndepărtate de intențiile autorilor; în bine sau în rău.

DAD: Dacă ai putea decide singur, cui ai decerna Premiul Nobel pentru Literatură anul acesta?

 LD: Lui Cormac McCharthy, autorul lui Nu există țară pentru bătrâni și a altor romane cu puternică încărcătură metafizică.

DAD: Să întoarcem pe dos întrebarea lui Proust: Cum ai vrea să nu mori?

LD: În singurul sens în care nu se moare: cel creștin.