Am amânat destul de mult să ascult ultimul album de la Cri-Gri – ,,Portul fericirii”. Mereu pe grabă, m-am oprit la prima melodie de fiecare dată și mi-am spus: ăsta e un album care are nevoie de puțină tihnă. O tihnă pe care am realizat că nu o voi avea prea devreme, așa că astăzi am spus STOP! Și bine am făcut.
Plecasem de la preconcepția că este un album destul de ermetic, cu vers greu și mesaj de tălmăcit, dar am descoperit, pe măsură ce ascultam, că muzica celor de la Cri-Gri nu e deloc greu de accesat, de digerat. Din contră, te provoacă să o descoperi. Se adresează celor care s-au întrebat măcar o dată ce e cu viața lor, care le este menirea, de unde vin și încotro se îndreaptă. Știu, sunt din ce în ce mai puțini cei care se întreabă, căci planeta e plină de ,,capete de locuitori” și prea puțin de oameni.
Nu întâmplător, albumul lui Ștefan Mardale, liderul trupei, debutează cu ,,Darul”, iar darul este tocmai cântecul său:
,,Demult îl port în mine, n-am găsit cui să i-l spun,
Uite, astăzi, pentru tine, simt că pot să-l cânt,
Tu să-mi spui dacă ți-a plăcut, să-mi spui!”
E tot mai greu de găsit oameni cărora să le spui, cu care să împărtășești, chiar și printre cei care ar putea înțelege mesajul tău și s-ar putea bucura de muzica ta. Probabil unde mulți au pierdut obiceiul sau nu au mai găsit timpul să caute în ei, să se bucure, să fie, să iasă din cotidianul gri.
Ne-abat furtunile de la Portul Fericirii, concluzionează, în mod sugestiv, Ștefan Mardale:
,,Curge timpul, mare fluviu, tot cu el plutim și noi,
În bărcuțe încropite doar din vise și nevoi,
Țărmurile sunt departe, iar furtunile ne-abat,
De la Portul Fericirii unde am fi ancorat.”
Nu degeaba încheie acest cântec cu versurile:
,,Să pot să spun măcar în gând că trăiesc,
Și atât. Trăiesc. Trăiesc. Trăiesc?”
Ai zice că versurile aparțin perioadei de maturitate ale artistului. Surprinzător, multe dintre ele au fost scrise în perioada tinereții, începând cu 1983.
,, Aveam 19 ani când am legat acest cântec (n.r. Portul Fericirii). (…) De câteva ori mi-au cam dat lacrimile după prima parte. Mi-am zis că devin un moșneag sentimental, dar la fel au pățit prieteni mult mai tineri. Nepoata mea nu m-a crezut că l-am scris atunci. Noroc că am păstrat primul carnețel de texte.” povestește Mardale, în dreptul cântecului pe care-l găsiți încărcat pe Youtube.
Se întâmplă în cazul puținor artiști ca valoarea versului și al mesajului lor să fie egală cu valoarea orchestrației. În cazul lui Mardale, un nonconformist și într-ale sunetului, nu poți să nu ai urechea bine ciulită și la propunerea muzicală, mai ales că orchestrația s-a făcut în studioul lui Victor Panfilov, marcă valorică în lumea muzicienilor.
Portul Fericirii este despre prietenie, călătorie în sine, trezire, iubire, fericire, revoltă, apăsare, neașezare, dezamăgire, dor, ardere pe interior, condiția artistului, datoria de a nu-ți îngropa harul care ți-a fost dat, cu alte cuvinte, despre căutări ale oamenilor care sunt… oameni. Este un album care mustește de sarcasm, ironie și autoironie, sensibilitate, un album surprinzător, avangardist, altfel, pentru că Ștefan Mardale este altfel, este autentic.
Dacă nu ați făcut-o deja, vă invit să-l descoperiți pe Youtube sau pe bandcamp.com, la
https://crigri.bandcamp.com/album/portul-fericirii
SPAȚIU PUBLICITAR
Dar mai bine veniți luni, 21 noiembrie, la PUB Universității (București), începând cu ora 20.30. Aici va avea loc concertul de lansare a albumului Portul Fericirii, al cincilea material de studio CRI GRI.
În deschidere se va cânta o selecție de cântece din spectacolul Lucian Blaga & Invitații, în formula CRI GRI Light care înseamnă: Ștefan Mardale (voce, chitară), Călin Torsan (fluier, clarinet, saxofon), Juan Carlos Negretti (percuții).
Tot ei vor evolua și în partea a doua, având ca suport instrumentația de studio a albumului care va rula în întregime. În consecință, virtual vor fi acolo: Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu (chitare), Matei Pușcaru (bas), Marcel Moldovan (tobe) și Victor Panfilov (sunet).
