Celulă de criză, la Primăria Piteşti, după ce specialişti ai Direcţiei de Urbanism şi Pavelare au descoperit, chiar în centrul oraşului, un parc în care încă mai există spaţiu verde. Este vorba de Parcul 1907 toamna, din faţa Muzeului Judeţean Argeş, acolo unde, o singură statuie este înconjurată de atât de mult spaţiu verde încât, estetic vorbind, îţi dă impresia că ar fi un islaz comunal pe care te-ai aştepta să apară, din secundă în secundă, şi o cireadă de vaci.
Ce spune viceprimarul Piteştiului
Şocat de acest lucru, viceprimarul Cornel Ionică a declarat că nu a fost informat niciodată cu privire la această anolmalie, întrucât ar fi luat măsurile care se impun până acum. Potrivit lui Ionică, imediat ce i s-a adus la cunoştinţă acest lucru, s-a deplasat la faţa locului pentru a se convinge cu ochii lui că aşa ceva mai poate exista într-un oraş european.
,,Îi asigur pe piteşteni că vom remedia cât mai curând neplăcuta situaţie. Deja am marcat arborii pe care urmează să îi tăiem, iar până la primăvară, am şi vorbit cu constructorul, le dăm asigurări că nu vor mai vedea decât patru ronduri, patru pe patru metri, cu trandafiri. De asemenea, am vorbit ca băncile cu spătar să fie înlocuite cu bănci fără răzmătoare, ca în Parcul Ştrand, că prea s-au obişnuit unii cu boiereala! Rog cetăţenii de bine ai oraşului să ne semnaleze dacă astfel de anomalii mai există şi în cartiere, ca să putem interveni rapid!” ne-a declarat viceprimarul Cornel Ionică.
Ce spune primarul Pendiuc
Mult mai în temă de când are doi consilieri, primarul Tudor Pendiuc face apel la cetăţeni să nu se panicheze şi să aibe răbdare, întrucât, în planul de reurbanizare pe care el l-a pus la punct, era prevăzută şi betonarea Parcului 1907. De asemenea, în locul statuii care întruchipează pe unul dintre Brătieni şi care mai mult generează confuzie în rândul populaţiei, va fi montată o fântână care dansează numai după play-list-ul întocmit de el.
Ce spun cetăţenii
Piteştenii, în special cei care locuiesc în zona centrală, sunt, realmente, şocaţi. Aceştia se întreabă dacă nu cumva ar trebui ca parcul să fie securizat şi declarat rezervaţie naturală şi să fie păstrat aşa, pentru ca oamenii să nu uite niciodată de vremurile în care administraţia publică locală îşi bătea joc de ei, lăsând nepavelat un spaţiu de referinţă al urbei. Să fie aşa, ca un fel de mărturie peste timp, care să le vorbească de epoca primitivă a urbanismului.
