1,4K
Traia odata un baietel de 67 de ani pe nume Costica. El primise de la bunicuta lui o scufita rosie pe care o purta tot timpul, dar oamenii din satul în care traia nu îi spuneau „Scufitul rosu”, ci Vecinul, fiindca baietelul avea casa chiar în mijlocul satului, deci era vecin cu toti ceilalti.
Din cand în cand, Vecinul Costica se ducea la oras, la Bunicuta, sa îi duca de-ale gurii, ca sa aiba si bunicuta ce vorbi. Drumul era lung, pe autostrada, si strabatea si o padure întunecata în care se zvonea ca s-ar fi culcusit un lup rau, venit pe autostrada tocmai din alt sat, un lup pe care animalele din padure îl stiau de frica si îi ziceau Stapanul (lupul nu suporta sa i se spuna pe nume, adica Mircica-Florinel, i se parea un apelativ rusinos de copilaresc). Asa ca Vecinul a pornit iar la drum, sfatuit de ceilalti baietei si de fetitele din sat sa mearga direct la Bunicuta, fara sa se abata din drum: „Pune-ti pe cap scufita rosie, sa-ti poarte noroc”, l-a sfatuit o fetita, Simonica. Numai ca nu prea a fost noroc, ca lupul Stapanul i-a iesit în cale lui Costica.
-Buna ziua, Costica!
-Buna ziua, lupule!
-Încotro asa de dimineata, cumva la DNA?
-Nuu, lupule, ma duc la Bunicuta sa-i duc ceva de-ale gurii.
-Si unde sta Bunicuta asta?
-Pai, în orasul cel mare. A stat o vreme si într-un orasel mai mic, dar mi se zdruncina cosuletul cu de-ale gurii prin gropile de pe DN 73, asa ca am mutat-o.
-Bine, bine! Drum bun si ai grija la accidente. La accidente rutiere, navale, vasculare…
-Multumesc, lupule!
Pe drum, Stapanul a aranjat cu niste caini vagabonzi sa îl atace pe Costica, sa-l întarzie cateva ore. Si chiar asa s-a întamplat, asa ca lupul a ajuns înaintea Vecinului la Bunicuta. A batut la usa:
-Cine e?
-Eu sunt, Bunicuto, Costica! raspunse lupul, aratandu-si doar mustatile, sa creada Bunicuta ca e baietelul cu multi vecini.
-Ooo, intra, Costica! Mi-ai adus ceva de-ale gurii, ca nu mai am ce zice de ceva vreme?
-Da, Bunicuto! spuse Stapanul si se napusti asupra ei, înghitind-o cu totul.
Costica ajunse si el mai pe la pranz, oleaca obosit dupa ce fusese alergat de caini. Batu la usa, nu primi raspuns, asa ca intra.
-Sarut mana, Bunicuto! Sunt eu, Costica!
-Buna, buna, raspunse lupul cu un glas tremurat. Apropie-te, Costica!
Vecinul se apropie si ramase o clipa mut de uimire. Apoi începu:
-Ooo, Bunicuto, ce urechi mari ai! Ai ochii si mainile imense, iar gura ta e ca de balaur! Ma, tu nu esti Bunicuta! Daca nu-mi spui cine esti, sun la 112!
Lupul sari din pat si spuse:
-Sunt lupul Mircica si o sa te mananc!
La care Costica zise:
-Ma, tu ai ceva cu mine? Ce ti-am facut eu de vrei sa ma mananci?
Si începura explicatiile:
-Pai tu stai în sat, în centru, si ai o groaza de vecini. Eu vin din padure, acolo unde toti fug de mine. Tu ai mustata de mic, a mea cade odata la doua zile. Tu ai avut o bunicuta, eu am un unchi nebun care a fost marinar. Zi si tu, asta e viata?
În timp ce lui Mircica îi dadura lacrimile, Costica se scarpina olteneste si întreba:
-Si daca ma mananci, crezi ca rezolvi problema?
-Pai da, veni raspunsul, ca o sa ma mut în locul tau, în centrul satului.
Si hap!, lupul îl înghiti pe vecinul Costica.
Numai ca basmul nu se termina aici…
Bunicuta avea pat cu senzori, iar atunci cand în locul ei s-a pus lupul Mircica, s-a declansat alarma la familia Candidatu. Familia Candidatu era formata din mai multi frati, toti vanatori. Pe cei mai mari îi chema astfel: Georgias Candidatu, Fulgas Candidatu, Slabut Candidatu, Rotaras Candidatu si Canas Candidatu. Toti vanau de ani de zile, sperand sa prinda un ciolan mai mare, dar nu aveau parte decat de picioruse de broasca. Asa ca nu au ezitat sa porneasca la atac, atunci cand a sunat alarma.
S-au întalnit pe drum cu lupul Stapanul, zis Mircica-Florinel. Au scos armele si au vrut sa-l rapuna, dar Mircica a început din nou sa planga si sa spuna: „De ce sunteti rai, vanatorii mei?! Crutati-mi viata si, de voi ajunge în sat, va voi face vecinii mei si o sa va dau si voua o parte din ciolanul meu!”.
Rugamintea i-a înduplecat pe fratii profitori:
-Fratii mei, lupul are dreptate! a luat cuvantul Georgias. De ce sa-l omoram?! El ne-a scapat de Vecinul care nu ne-a invitat niciodata la masa, ba chiar ne dadea picioare cand ne prindea pe la ospete. A murit Vecinul Costica, traiasca Stapanul Costica!
Nu stiu daca au trait ani multi si fericiti…
