Subprefectul Ion Burnei şi colegul său de partid, fostul deputat PSD Filip Georgescu, au ars de vii! Aproape tot personalul Consiliului Judeţean şi al Prefecturii a fost evacuat, în cadrul unui exercițiu al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, în care s-a simulat un cutremur urmat de un incendiu, poate chiar două. Bitpress.ro a fost martor la acest eveniment cutremurător, unul dintre jurnalişti decedând, în circumstanţe aproape glorioase, nu înainte de a relata de la locul faptelor.
Locul faptelor
*Miercuri, ora 09.45, în faţa uşii Consiliului Judeţean. Într-un frig de-ţi îngheţa reportofonul (exagerările sunt din partea casei), colega de breaslă Lili Costache fuma. Era vizibil nervoasă: ăştia de la CJ tocmai interziseseră fumatul pe hol.
*Ora 10.07. Prezent în conferinţa de presă a Consiliului Judeţean Argeş, colonelul Ion Popa ne anunţă, cu maximă seriozitate, că peste numai o oră urmează ca angajaţii din Casa Albă să fie subiecţii unei duble simulări: cutremur, urmat de incendiu. Nimeni nu ştia nimic, nimeni nu bănuia nimic, pentru că domnul colonel voia să vadă exact cum se comportă un bugetar în astfel de situaţii, pentru a ştii, pe viitor, ce măsuri trebuie luate.
*Ora 10.30. Observăm că de la conferinţa de presă lipseşte preşedintele Florin Tecău şi ne întrebăm dacă nu cumva aflase ceva… Dacă nu cumva se scursese vreo informaţie… Hmmm…
*Ora 10.45. Se termină conferinţa de presă, prilej cu care îi sugerez colonelului Popa ca pe viitor să facă simulări de evenimente cu care bugetarii se confruntă frecvent, gen simulare de descindere a mascaţilor. De ceva ani, angajaţii de la stat sunt asediaţi de procurorii DNA şi ar trebui să ştie măcar cum se acordă primul ajutor în caz de şpagă, trafic de influenţă, Facebook sau atac de cord.
*Ora 10.50. Jurnaliştii aşteaptă pe hol să înceapă cutremurul de la ora 11.00. Fumătorii mărunţesc din picioare şi vociferează. ,,Nu e voie să fumaţi, că a venit de la Pompieri să facă exerciţii!” sunt atenţionaţi de femeia de serviciu. Aha, deci informaţia răsuflase… Nu doar Tecău, ci şi femeia de serviciu fuseseră avertizaţi… Bizar! Aflând cauza interdicţiei, jurnaliştii obţin dezlegare de la şeful ISU şi încep să fumeze fericiţi.
*Ora 10.53. Mă îndrept cu colega mea către lift. Voiam să vedem cu ochii noştri cum reacţionează un angajat al statului atunci când porneşte soneria de evacuare a instituţiei. Însă în uşa liftului apare o figură cunoscută, pe care nu o mai văzusem de o eternitate: Don Felipe! Parcă mai tânăr cu zece ani! Şapcă de Gavroche, mustaţă subţirică, proaspăt ras. Se vede că retragerea din linia întâi a politicii, plină de atâtea primejdii, i-a priit. ,,Mă aşteaptă Burnei la o cafea.” ne spune acesta. Îl felicităm pentru decizia de a se retrage înainte de a i se scoate şi lui dosarul de la sertar.,,Păi, pe vremea mea se făceau dosare şi pârnaie cum trebuie. Acum, dacă ai bani, intri la puşcărie, că d-aia au ajuns toţi trăncănăii acolo!” a mai apucat să spună fostul deputat, înainte să coboare la etajul întâi, acolo unde îl aştepta Burnelul cu cafeaua aburindă şi bârfe proaspete.
*Ora 10.57. Etajul II. Intrăm în biroul parlamentar al senatorului PNL Ionuţ Elie Zisu. Are o consilieră foarte drăguţă şi amabilă, Cornelia.
Ne instalăm în birou. Schimbăm amabilităţi. Cornelia pune de-o cafea. Face o cafea bună. Ne servim cu ziare. Apoi ne uităm la ceas, complice… Ora 11.00 fix! Alarma porneşte în toată instituţia. Cutremurător: a început cutremurul! Mă uit la faţa Corneliei, care tocmai intrase cu filtrul cu apă. Nicio tresărire! Niciun fior! ,,Fac ăştia de la ISU simulare, fetelor, ieşim şi noi? E eveniment din ăla, puţin şi rar!”se amuză, Corneluşa, voioasă şi sprinţară ca o căprioară. Realizăm că tocmai asistam la cea mai secretă operaţiune cu putinţă, una de care ştia toată lumea. ,,Ne-au spus de la poartă!” completează consiliera domnului senator, turnând cafeaua în ceşti.
*Ora 11.02. Scot capul pe uşă să văd dacă soneria a surprins, totuşi, pe cineva. Aiurea! Angajaţii coborau scările în pas de plimbare, ţinându-se de braţ, unii cu cafeluţa în mână, alţii cu pacheţelul de mâncare. Toţi bucuroşi de ieşirea din rutină. Colega mea părăseşte şi ea incinta, pentru o transmisiune în aer liber.
*Ora 11.30. Cât timp am stat în biroul domnului senator, nu am fost deranjate de nimeni. Cornelia pusese o cafea în plus, pentru pompierul care urma să ne salveze din incendiu. Ne gândeam aşa, ca fetele, că cineva ar urma să verifice dacă mai există victime prin birouri, răpuse de cutremur sau măcar de incendiul de după. Deziluzie mare! Am ars în flăcări în biroul lui Zisu ca şoarecii! Şi ce tinere eram!…
*Ora 11.45. Colega mea vine de pe teatrul de operaţiuni de la parter. Toţi angajaţii coborâseră pentru instruire. ,,La Prefectură s-a strigat şi catalogul!” informează trimisa noastră specială. ,,Domnul prefect a făcut-o, era foarte vesel.” – completează.
Pentru o clipă îmi trece prin minte că, din moment ce era vesel la o simulare de dezastru, e posibil ca domnul prefect să creadă că participă la o simulare de orgasm… Numai că gândul acesta îmi este pulverizat instantaneu de o altă întrebare: ,,Burnei şi Felipe au coborât?”. ,,Dumnealor nu erau!” aflu de la colegă. La dracu’, deci au ars şi ei! Şi ce bărbaţi erau!…
