La etajul patru al Consiliului Judetean Arges, pe axa celor doua birouri aflate fata in fata si in care trudesc pentru comunitate cei doi vicepresedinti – Florea Costache si Florin Tecau -, s-a creat un spatiu sacru, neprofanat de ganduri necurate si tentatii administrative. Ambii vici, fara vicii. Ambii consumatori de ceai de calitate. Uniti intru Doamne-Doamne. Cu Biblia pe masa si icoana la capatai. Smeriti. Preacucernici. Chiar… prea cucernici! De unde atata spiritualitate in acest spatiu plin de duhuri necurate? De unde atata evlavie? Atata lumina? L-am intrebat toate acestea pe prea-cuviosul vicepresedinte Florin Tecau, iar vorbele sale s-au revarsat peste reportofonul marca Sony, precum mirul peste fruntea pacatosului. Sa ascultam, asadar! Pace tuturoooor!
„Cei care au multe icoane, le-au adus ca sa fie aparati de duhurile rele”
Observ ca vi-ati adus Biblia la locul faptei. La ce capitol ati ajuns?
La serviciu citesc unde o deschid si am anumite pagini de suflet pe care le caut. Acasa, cand citesc seara… cred ca sunt la Epistola lui Marcu. Vreau sa aprofundez si sa citesc anumite pasaje, cu creionul in mana, din Vechiul Testament. Mi se pare foarte interesant, cu foarte multe experiente si trimiteri la viata de zi cu zi.
Ce se intampla cu spatiul acesta din Consiliul Judetean, pe axa Florin Tecau – Florea Costache? Este un loc plin de evlavie, de preacucernicie… Si Florea Costache cu Biblia pe masa, si dumneavoastra cu Biblia pe masa…
Poate ca este o chestiune care tine de educatie, asa am mostenit din familie.
Si eu care credeam ca avem de-a face cu-n spatiu al sacralitatii, care va indeamna spre pocainta…
Nu este vorba de spatiu, de citit Biblia, citeam si inainte. Recunosc ca in ultimul timp am citit mult mai putin decat imi doream, in general, literatura, nu neaparat Biblia.
Explicati-mi si mie, de ce oamenii de afaceri, politicienii, oamenii din administratie au invariabil, pe birou, o Biblie, sau o panoplie de icoane insirate pe pereti?
Eu am doar una. Dar probabil ca cei care au multe icoane, le-au adus ca sa fie aparati de duhurile rele, de tentatii. Exista foarte multe provocari, in sensul negativ…
Si atunci, cand tentatia le bate la usa, fac o cruce mare, o suta de matanii…
Crucea si mataniile trebuie facute in anumite conditii, nu trebuie sa cadem in extrema asta…
„Stiu preoti care merg la sala, la fitness”
Dumneavoastra, cand va mai da tarcoale cate un gand necurat, va mai uitati la Doamne-Doamne in perete?
Ma feresc de gandurile negative si, de obicei, prin firea mea, sunt un tip destul de hazliu.
Cum comunicati cu Dumnezeu, prin intermediari sau direct?
Direct.
Nu treceti pe la slujitorul Domnului…
Am prieteni preoti, nu ascund lucrul asta. Preoti de la Mavrodolu, preoti de la „Sfanta Treime”, de la „Sfanta Vineri”… Cu multi am colaborat pe cand eram inspector al Inspectoratului Scolar.
Si, cunoscandu-i, ati evitat sa mai mergeti pe la Biserica…
Ei, nici chiar asa… Spre exemplu am un prieten care acum a ajuns episcop de Australia. Am fost la intronizarea lui, sau a… sfintiei sale… In Teologie exista oameni cu o cultura extrem de vasta. Poate va intrebati de unde imi vina atractia asta pentru teologie. Din faptul ca eu am facut armata cu preotii. A fost singurul an in care acestia au fost obligati sa faca armata noua luni de zile. Si am discutat foarte multe probleme. Ei sunt pregatiti si pentru viata spirituala, si pentru cea reala…
Materiala…
Da…
Au vile, au masini, au conturi in banca, au afaceri cu permise… Oameni extrem de pregatiti!
Bine, eu vorbesc de pregatirea culturala… Ca pe caile Domnului mai sunt si tentatii…
Multe tentatii… Atat de multe incat majoritatea popilor au ajuns niste burdihanosi, niste imbuibati!
Unii mai fac si sport… Stiu preoti care merg la sala, la fitness, dar sunt secrete si nu vreau sa spun… Am jucat si fotbal cu ei. Dar, stiti cum este: sa faci ce zice popa, nu ce face popa…
Amin!
