Fapt incredibil petrecut într-o localitate din Argeş! Un român a refuzat să se mai uite la televizor timp de un an şi a început să gândească exclusiv cu capul său. Miracolul nu s-ar fi produs dintr-o dată, ci treptat, de-a lungul celor douăsprezece luni. Rudele sunt foarte îngrijorate şi vor să îl interneze la spitalul de psihiatrie ,,Sfânta Maria” din Vedea.
Ion Chelbea, din Berevoeşti, era un om cât se poate de obişnuit până să ia decizia de a nu se mai uita la televizor. În fapt, decizia nici nu o luase el, pur şi simplu i se arsese şi, după ce amânase câteva zile să-l ducă la depanatorul din localitate, se obişnuise aşa. Ion era un om simplu. Singura dilemă din viaţa sa era dacă să se uite vineri la ,,X Factor” sau la ,,Românii au talent”, că-i plăceau amândouă. De asemenea, luni şi marţi comuta telecomanda când pe ,,Chefi la cuţite”, când pe ,,Masterchef”.
Fiind invalid şi necăsătorit, televizorul era singurul său companion. Îşi începea dimineaţa cu ,,Răzvan şi Dani”, deşi nu-i plăcea de cele două animatoare pe care le considera prea… bătrâne, lipsite de sare şi piper şi cu mult sub potenţialul Cruduţei. La ora 10 şi ceva, comuta pe Kanal D, unde urmărea, în reluare, filmul turcesc ,,1001 de nopţi”, pentru că juca actorul principal din ,,Suleyman Magnificul”.
Pentru o scurtă perioadă de vreme, îşi clătea ochii la ,,Mireasă pentru fiul meu”, pentru a reveni, peste o oră, tot pe Kanal D, la emisiunea matrimonială ,,Te vreau lângă mine”. Îl bătea gândul să se ducă să-i găsească şi lui doamna Gabriela o fată pe potriva sa: nu frumoasă, nu deşteaptă, nu neapărat cu toate membrele sau simţurile la ea, dar o fată cu suflet mare, cu care să-şi unească singurătatea şi preferinţele tv.
Nu rata niciodată ştirile de la ora 5 de pe PRO TV, pentru a fi la curent cu toate accidentele, crimele, violurile şi nenorocirile petrecute peste zi. Îşi spunea mereu că un om informat este un om mai puternic.
După-amiaza şi-o petrecea în compania Simonei Gherghe. Ea aducea cele mai tari cazuri în platou, de la ,,îngerii din mizerie”, la ,,copiii din casa groazei” sau ,,femeia cu 100 de amanţi”. Nu-i venea să creadă câte grozăvii se petreceau în ţara asta! Ba ştia câteva cazuri şi în comuna sa, şi-i scrisese despre ele Simonei, deşi nu era sigur de potenţialul lor de senzaţional. Parcă şi vedea titlul bombastic pe ecran: ,,Ţiganii din Berevoeşti, stăpâni de sclavi sub nasul autorităţilor”. Dar asta ştia deja toată lumea, parcă nici nu i se mai părea un subiect de adus la cunoştinţa presei. Ştia şi primarul, şi şeful de post, şi tot satul. Mare brânză! Dar parcă lui i se păruse aşa, nu neapărat că nu ar fi normal, dar că ar fi putut ieşi un subiect frumos de presă, mai ales că doamna Gherghe le întorcea frumos şi atunci când nu era nimic. Baremi atunci când ceva-ceva tot era!
Seara era momentul zilei pe care îl aştepta cel mai mult. Era un devorator al reality-show-urilor şi al emisiunilor de divertisment. Era când pe ,,Insula iubirii”, când pe ,,Sunt celebru, scoate-mă de aici!”, când pe ,,Poftiţi de vă iubiţi!”, când pe ,,Ferma vedetelor”, când pe ,,Te cunosc de undeva” sau pe ,,Vedete la apă”.
Iar noaptea, atunci când se simţea cel mai singur, se consola ba cu animatoarele lui Capatos, ba cu silicoanele Andreei Mantea.
Destul de rar, când voia să se mai pună la curent cu politica, dădea pe Antena3, televiziunea poporului. Îi plăcea cum le spunea Gâdea, cum le combătea Dana Grecu. Se vedea că oamenii ăia puneau suflet şi că erau împotriva vânzătorilor de neam şi ţară. Aşa îi spunea şi vecinului de peste gard, mult mai sceptic, care se uita numai pe Digi24.
Ei bine, la trei luni după ce i se stricase televizorul, lui Ion începuseră să-i apară primele idei în cap. Se născuseră spontan. Din proprie iniţiativă. Cum ar spune Bendeac, pe persoană fizică. Mai întâi s-a speriat, după care… a început să se obişnuiască. În capul lui nu se mai auzea nici Gâdea, nici Capatos şi nici măcar Dana Grecu! Uşor-uşor, ideile au început să facă conexiuni, să devină gânduri în toată regula, apoi de-a dreptul cugetări profunde pe marginea gândurilor. Când a pus mâna pe prima carte, a simţit cum se luminează instant. A urmat apoi a doua carte, a noua, a nouăzeci şi noua… Cum să vă spun, Ion se transformase mai ceva ca Jana lui Mărgineanu, iar fluxul gândurilor îi asigura autonomie 24 din 24 de ore. Nu mai gândea nimeni în el, gândea 100%, cu capul pe care i-l făcuse mă-sa cu 30 de ani în urmă şi pe care nu apucase, încă, să-l aştearnă preş în faţa televizorului.
Se transformase Ion într-atât de tare încât, când un nepot i-a făcut cadou de ziua lui un televizor nou, l-a luat în braţe şi l-a atuncat peste gard. ,,Ptiu, smintiţilor!” a fost auzit exclamând. Iar a doua zi era internat la psihiatrie, la Vedea. Cine mai văzuse om care să nu vrea să se uite la televizor!
