Acesta este un interviu care nu a avut loc niciodată și nici nu va avea loc. Pentru că politicienii nu-și vor permite niciodată luxul de a fi sinceri. Pentru că, de multe ori, noțiunile de ,,politică” și ,,sinceritate” sunt antinomice. Prin urmare, pentru că știu că nu voi putea niciodată să realizez un interviu sincer cu (încă) deputatul Aurel Bălășoiu, mi-am permis să-mi imaginez unul, pentru rubrica de pamflet pentru că, nu-i așa, adevărurile amare se spun în glumă.

*De ce nu recunoașteți că sunteți gay? – asta este întrebarea pe care vi-o adresează foștii colegi primari din PSD?

**Din același motiv pentru care mulți alți colegi care sunt gay nu o fac: oprobiul public. Trăim într-o țară în care a fi gay este sininom cu poponar, bulangiu, pidosnic și alte apelative adresate în batjocură minorității. Dacă mai locuiești și la țară, te scuipă lumea pe stradă. Credeți că cineva din Rociu m-ar fi votat dacă i-aș fi spus că-mi plac și bărbații? Și de ce să le fi spus? Ce legătură are intimitatea mea cu partea profesională?

*Dar excesul de poze realizate în biserică are, cumva, vreo legătură cu buna cuviință?

**Treaba asta e ipocrizie curată. Dar cum altfel să strângi vot pe vot? E un trend să fii smerit, să te dai cu biserica. Dacă mai stăteam puțin pe bară, ne lua AUR locul în altare. Eu așa am învățat în atâția ani de politică: dacă poporul te vrea pozat în biserică, acolo te pozezi!

*V-a durut faptul că PSD v-a exclus, invocând așa-zisul comportament imoral?

**Cei din PSD îmi cunoșteau orientarea, știu că se făceau glume pe marginea mea. Dar când luau cu sacii de voturi la alegeri de pe urma muncii unui gay, nu mai era imoral? Când mă pozam în fiecare săptămână în câte o biserică, nu-i mai deranja? Nu mi-a zis unul: ,,Mai ușor, Aurele, cu pupatul icoanelor, că morala creștină nu acceptă să pupi icoanele cu aceleași buzulițe cu care te pupi cu Vasile!”. Din contră! E festival la PSD de pozat prin biserici. E unul mai deputat bisericesc decât altul, chit că în tinerețe țopăia pe mese sau dansa în sutien. Se pupă la icoane și se lustruiesc moaște într-o veselie, după care se preacurvește, se fură, se minte… Dacă ar fi să se facă excluderi pe bune, cred că trei sferturi din clasa politică ar trebui să plece acasă.

Știți ce mi se pare amuzant? Că unora li se pare mai imorală orientarea mea gay decât modul în care mi-am făcut averea pe care am trecut-o și pe numele lui fiu-meu, sutele de hectare de teren agricol, intravilan și de pădure, proprietăți peste proprietăți, că am ajuns să dețin jumătate de comună. În paralel ne și văitam că, vai de capul nostru de primari, ce săraci suntem, avem nevoie de salarii decente. Și uite că le avem acum, grație PSD și PNL, care le-au crescut, ca să nu mai moară bieții moșieri de foame. Mie mi se pare că abia în declarațiile de avere ar putea găsi cu adevărat fapte necuviincioase, nu sub cearșafurile mele.

*Vă veți da demisia din Parlament?

**Nu de bunăvoie. Probabil că voi nega până la capăt, în definitiv locuiesc într-o comună, va trebui să joc cartea asta, a victimei, până la capăt. Oamenii vor trece pe lângă mine și mă vor compătimi, prefăcându-se că nu cred un cuvânt din cele spuse și scrise. Eu mă voi preface că îi cred… Asta e, ipocrizia merge mai departe. Vreau să fiu în continuare parlamentar pentru că îmi place puterea și sentimentul pe care ți-l dă. Cu ajutorul ei mi-am putut cumpăra mai multe… experiențe, așa cum alții și-au cumpărat doctorate și acum stau cu frica în sân să nu apară cu plagiatul în vine.

*De aceea v-au trimis primarii PSD din Argeș în Parlament, ca să vă cumpărați experiențe?

**Își cumpără și ei fără să fi ajuns în Parlament. Oare câți nu și-au dus… experiențele în străinătate, pe banii primăriei? Câți nu-și fac experiența prin primării și prin afara lor? Oricum, politica nu se mai face în Parlament, se face în afara lui. Noi doar facem frumos pentru a mai juca încă un episod în filmul acesta în care avem fotolii moi, salarii mari, privilegii…

*Cum vedeți finalul acestei povești?

**Prin începutul alteia. Pentru televiziuni observ că e mai interesant acest subiect decât războiul cu Ucraina, decât criza energetică, decât facturile de la iarnă… Va apărea probabil vreo călugăriță-shaolin, vreun deputat căruia îi place să mângâie pisici… Se va uita și povestea mea așa cum s-au uitat multe altele. Peste ceva ani voi reveni din nou în politică, așa cum a revenit Florin Tecău, cum a revenit Tudor Pendiuc… Poate chiar facem un mare partid al iubăreților (PLM, adică Partidul Loverilor Moderni), că la câți suntem, sigur intrăm în Parlament. Și dacă e să nu intrăm, măcar facem schimb de poze între noi.