Că de ce melodia asta pamflet care ne ucide ea, aşa cum îl ucidea, în original, pe Mihail? Poate pentru că suntem mai dezbinaţi ca oricând. Pentru că am permis ca politica să ne învrăjbească atât de inutil şi neproductiv copii împotriva părinţilor, soţi şi amanţi între ei, vecini între vecini, fraţi şi cumnaţi, prietenii de Facebook între ei şi lista poate continua… Dar mai bine să lăsăm versurile să vorbească şi, poate, să ne şi folosească. La ceva… Că, se vede treaba, minte nu ne învăţăm, şi la fel de repede uităm…
Ne ucide ea (amnistia)!
Totu-i manipulare,
Ne joacă viitorul la un zar.
Suntem în antiteză,
Subiecţii unui veşnic joc murdar.
Învrăjbiţi reuşiţi să ne ţineţi sub picior
Ei ne fură,
Iar noi ne-njurăm de dragul lor.
Ne dezbină ea, amnistia ta, încet,
Am ieşit pe străzi, fin’că nu ne vezi,
Statul meu de drept e cu mâinile pe piept.
Faceţi băi de mulţime,
Să mirosiţi mai bine,
Ce jenant!
Ieri ne eraţi călăi,
Iar azi super-eroi,
Aberant!
Învrăjbiţi reuşiţi să ne ţineţi sub picior,
Toţi ne fură,
Iar noi ne-njurăm de dragul lor.
Ne dezbina ea, ea politica, încet,
Figuranţi de lux în acest sistem
Defect .
Ne dezbina ea, ea politica, încet,
Am ieşit pe străzi, fin’că nu ne vezi,
Statul meu de drept e cu mâinile pe piept.
